Evanghelia după Matei - Capitolul 5
Fericirile și învățăturile de pe munte
1
Iar văzând gloatele, S-a suit pe munte; și când a șezut, s-au apropiat de El ucenicii Săi.
2
Și deschizând gura Sa, îi învăța, zicând:
3
Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăția cerurilor.
4
Fericiți cei ce plâng, căci ei se vor mângâia.
5
Fericiți cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.
6
Fericiți cei ce flămânzesc și însetează după dreptate, căci ei se vor sătura.
7
Fericiți cei milostivi, căci ei se vor milui.
8
Fericiți cei curați la inimă, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.
9
Fericiți cei ce fac pace, căci ei se vor chema fii ai lui Dumnezeu.
10
Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, căci a lor este împărăția cerurilor.
11
Fericiți sunteți când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind, din pricina Mea.
12
Bucurați-vă și vă veseliți, căci plata voastră multă este în ceruri; căci astfel au prigonit și pe profeții care au fost înaintea voastră.
13
Voi sunteți sarea pământului; iar dacă sarea se va dezgusta, cu ce se va săra? Nu mai folosește la nimic, decât să fie aruncată afară și să fie călcată de oameni.
14
Voi sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde cetatea care este așezată pe munte.
15
Nici nu aprind făclia și o pun sub obroc, ci pe sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă.
16
Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei, văzând faptele voastre cele bune, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.
17
Să nu cugetați că am venit să stric Legea sau profeții; n-am venit să stric, ci să împlinesc.
18
Adevărat grăiesc vouă: Până vor trece cerul și pământul, nici o iotă, nici o tilă nu va trece din Lege, până toate se vor împlini.
19
Deci oricine va rupe una din aceste porunci, cea mai mică, și va învăța astfel pe oameni, cel mai mic se va chema în împărăția cerurilor; iar oricine va face și va învăța, acela mare se va chema în împărăția cerurilor.
20
Căci vă spun vouă că, de nu va prisosi dreptatea voastră peste cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor.
21
Auzit ați că s-a zis celor de demult: Să nu ucizi; iar oricine va ucide va fi vinovat judecății.
22
Iar Eu vă spun vouă că oricine se mânie pe fratele său degeaba va fi vinovat judecății; iar oricine va zice fratelui său: Raca, va fi vinovat soborului; iar oricine va zice: Nebunule, va fi vinovat focului gheenei.
23
Deci dacă îți aduci darul la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24
Lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și mergi întâi să te împaci cu fratele tău, și atunci, venind, adu darul tău.
25
Fii îndatoritor pârâșului tău curând, cât ești cu el pe cale; ca nu cumva pârâșul să te dea judecătorului, și judecătorul să te dea slujitorului, și să fii aruncat în temnință.
26
Adevărat îți grăiesc: Nu vei ieși de acolo până nu vei da și ultimul codirant.
27
Auzit ați că s-a zis celor de demult: Să nu curvești.
28
Iar Eu vă spun vouă că oricine se uită la femeie ca s-o poftească, a și curvit cu ea în inima sa.
29
Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteșe, scoate-l și aruncă-l de la tine; căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.
30
Și dacă mâna ta cea dreaptă te sminteștе, taie-o și aruncă-o de la tine; căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale decât tot trupul tău să se ducă în gheenă.
31
S-a mai zis: Oricine își va lăsa nevasta, să-i dea cartea de despărțire.
32
Iar Eu vă spun vouă că oricine își va lăsa nevasta, afară de pricina de curvie, o face să curvească; și oricine se va însura cu cea lăsată curvește.
33
Iarăși auzit ați că s-a zis celor de demult: Să nu te minjurezi, ci să dai Domnului jurămintele tale.
34
Iar Eu vă spun vouă să nu vă jurați nicidecum: nici pe cer, căci scaunul de domnie al lui Dumnezeu este;
35
Nici pe pământ, căci sprijinul picioarelor Lui este; nici pe Ierusalim, căci cetatea Împăratului celui mare este;
36
Nici pe capul tău să nu te juri, căci nu poți să faci un păr alb sau negru.
37
Ci să fie cuvântul vostru: Da, da; Nu, nu; iar ce este peste acestea de la cel rău este.
38
Auzit ați că s-a zis: Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.
39
Iar Eu vă spun vouă să nu vă împotriviți celui rău; ci oricine te va lovi peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt.
40
Și celui ce voiește să se judece cu tine și să-ți ia cămașa, lasă-i și haina.
41
Și oricine te va sili să mergi o milă, mergi cu el două.
42
Celui ce-ți cere, dă-i; și de la cel ce voiește să se împrumute de la tine, nu te abate.
43
Auzit ați că s-a zis: Să iubești pe apropiatul tău și să urăști pe vrăjmașul tău.
44
Iar Eu vă spun vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc, și vă rugați pentru cei ce vă nedreptățesc și vă prigonesc,
45
Ca să vă faceți fii ai Tatălui vostru Celui din ceruri, că El răsare soarele Său peste cei răi și peste cei buni și plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți.
46
Căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce plată aveți? Nu fac și vameșii la fel?
47
Și dacă sărutați numai pe frații voștri, ce mai mult faceți? Nu fac și neamurile astfel?
48
Fiți dar voi desăvârșiți, precum și Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este.
Constituția Împărăției Cerurilor - Viața Binecuvântată
Capitolul 5 din Matei este cunoscută ca începutul "Predicii de pe Munte", cel mai cuprinzător și profund învățământ al lui Isus despre viața în împărăția cerurilor. Aceste cuvinte nu sunt doar niște sfaturi morale frumoase, ci revelația însuși a caracterului divin și a naturii vieții transformate de harul lui Dumnezeu. Prin Fericiri, prin metaforele sarei și luminii, și prin reinterpretarea radicală a Legii, Isus ne arată nu doar cum să trăim, ci cine putem deveni prin puterea Sa transformatoare.
Fericirile - Portretul Cetățeanului din Împărăția Cerurilor (versete 3-12)
Fericirile nu sunt condiții pentru intrarea în împărăția cerurilor, ci descrierea celor care sunt deja în această împărăție prin harul lui Dumnezeu. Fiecare "fericit" prezintă o atitudine sau un caracter care pare paradoxal după standardele lumii, dar care reflectă valorile divine inversate ale împărăției.
"Fericiți cei săraci cu duhul" nu se referă la ignoranța sau la slăbiciunea intelectuală, ci la umilința spirituală - recunoașterea că în noi înșine nu avem nimic de oferit lui Dumnezeu. Această sărăcie spirituală este de fapt bogăția adevărată, pentru că face loc darurilor divine. În contrast cu mândria și autosuficiența, sărăcia cu duhul ne deschide pentru a primi totul de la Dumnezeu.
"Fericiți cei ce plâng" ne învață că tristețea după Dumnezeu și după dreptate nu este un semn de slăbiciune, ci de sensibilitate spirituală. Aceste lacrimi pot fi pentru propriile păcate, pentru suferința altora, sau pentru starea păcătoasă a lumii. Promisiunea mângâierii nu este doar consolarea, ci transformarea acestei dureri în bucurie divină și în compasiune activă.
"Fericiți cei blânzi" prezintă puterea controlată - nu slăbiciunea, ci forța pusă în slujba dragostei. Blândețea lui Isus nu L-a împiedicat să lovească cu tărie păcatul sau să înfrunte nedreptatea, ci a fost canalul prin care puterea divină s-a manifestat cu dragoste. Moștenirea pământului nu se referă la dominația politică, ci la stabilirea în pace și în armonie cu creația lui Dumnezeu.
Foamea și setea după dreptate exprimă o dorință profundă și urgentă pentru tot ce este drept și sfânt. Nu este o dorință pasivă, ci o căutare activă a voinței lui Dumnezeu și a realizării planurilor Sale în lume. Promisiunea săturării asigură că această căutare nu va fi în zadar - Dumnezeu va răspunde celor care Îl caută cu sinceritate.
Milostenia merge dincolo de empatie să devină acțiune concretă pentru alinarea suferinței. Este reflectarea caracterului divin al celui care își recunoaște propria nevoie de milă. Reciprocitatea mila - "se vor milui" - ne amintește că relația noastră cu Dumnezeu se reflectă în relațiile cu oamenii.
Curățenia inimii se referă la integritatea internă - lipsa duplicității, minciunii sau a motivelor ascunse. Inima curată este inima unificată, care nu este divizată între loialități concurente. Viziunea lui Dumnezeu nu este doar o promisiune escatologică, ci o realitate prezentă pentru cei care Îl caută cu sinceritate.
Facerea păcii nu înseamnă evitarea conflictului cu orice preț, ci lucrarea activă pentru reconciliere și vindecare. Fiii lui Dumnezeu sunt cei care participă la natura Sa de a aduce armonie din haos, dragoste din ostilitate. Aceasta este vocația supremă a umanității reconciliate cu Dumnezeu.
Sarea și Lumina - Influența Transformatoare (versete 13-16)
Metaforele sarei și luminii descriu nu o aspitație, ci o realitate: "sunteți sarea pământului... sunteți lumina lumii." Aceasta nu este o sarcină de îndeplinit, ci o identitate de trăit. Sarea preservă de putregai și dă gust; lumina alungă întunericul și permite viziunea. Ambele acționează prin simpla lor prezență, nu prin efort forțat.
Pericolul pierderii gustului sarei ne avertizează că influența creștină poate fi compromisă prin compromisul cu lumea sau prin retragerea din misiune. Sarea care nu mai sărează nu mai are utilitate - este o imagine puternică a unui creștinism care și-a pierdut distinctivitatea și puterea transformatoare.
Lumina nu poate fi ascunsă - natura ei este să strălucească. Încercarea de a ascunde lumina este împotriva naturii ei fundamentale. Creștinii nu trebuie să se străduiască să facă spectacol, ci să trăiască atât de autentic încât influența lor să fie naturală și inevitabilă.
Împlinirea Legii - Dreptatea Mai Mare (versete 17-48)
Declarația lui Isus că nu a venit să strice Legea, ci s-o împlinească, ne arată că El nu abrogă standardele morale divine, ci le revelează sensul profund și le face posibil de trăit prin puterea Sa. Împlinirea nu înseamnă doar respectarea literală, ci realizarea intentiei divine din spatele fiecărei porunci.
Seria de contraste "Auzit ați... iar Eu vă spun" nu sunt contradicții ale Legii, ci revelarea spiritului din spatele literei. Isus nu relaxează standardele, ci le intensifică, arătând că adevărata obediență începe în inimă, nu doar în comportamentul extern.
Învățătura despre mânie ne arată că uciderea începe cu atitudinile interioare de ură și dispreț. Cuvintele de batjocorire - "Raca" și "nebunule" - sunt semne ale unei inimi care a ucis deja în interior. Reconcilierea activă devine astfel o prioritate spirituală urgentă, mai importantă chiar decât actele religioase.
Standardul privind adulterul se extinde la dorințele interioare, arătând că pâcatul sexual începe în minte și în inimă. Limbajul dramatic despre scoaterea ochilor și tăierea mâinilor nu este literal, ci subliniază seriozitatea cu care trebuie să ne opunem ispitei și cât de radicale măsuri sunt necesare pentru păstrarea purității.
Învățătura despre divorț reafirmă sacralitatea căsătoriei ca o legătură divină, nu doar un contract uman. Permisiunea doar în cazul adulterului recunoaște că trădarea sexuală rupe deja legătura spirituală fundamentală a căsătoriei.
Înlocuirea jurămintelor cu simplitatea "Da" și "Nu" promovează o integritate de bază în care cuvântul nostru să aibă valoare în sine, fără nevoie de garanții suplimentare. Aceasta construiește încrederea și autenticitatea în relații.
Principiul de a nu rezista celui rău și de a răspunde cu generozitate la nedreptate pare imposibil, dar reflectă logica împărăției cerurilor unde puterea se manifestă prin dragoste, nu prin dominație. Exemplele concrete - celălalt obraz, haina, a doua milă - sunt ilustrații ale unei atitudini de față care refuză să fie dictată de acțiunile altora.
Dragostea pentru Dușmani - Perfecțiunea Divină (versete 43-48)
Comanda de a iubi dușmanii nu este doar sfatul cel mai înalt moral al lui Isus, ci revelația însuși a naturii divine. Dumnezeu nu își limitează dragostea la cei care o merită, ci o extinde universal. Această dragoste nu este sentimentală, ci practică - binecuvântare, bunătate, rugăciune pentru cei care ne persecută.
Modelul divin - soarele și ploaia pentru toți - ne arată că generozitatea lui Dumnezeu transcende meritele umane. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu este indiferent față de moralitate, ci că dragostea Sa este mai mare decât păcatul nostru și lucrează pentru redemțiune chiar și în cei mai răi oameni.
Ținta "Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru" pare imposibilă, dar în contextul dragostei nepărtinitoare, devine inteligibilă. Perfecțiunea vizată nu este fără greșeală, ci integritatea și completitudinea în dragoste - a iubi ca Dumnezeu iubește, fără parțialitate sau condiții.
Trăirea Fericirilor în Viața Contemporană
Fericirile nu sunt promisiuni pentru o viață ușoară, ci pentru o viață plină de sens și putere transformatoare. În lumea noastră obsedată de succes, confort și recunoaștere, aceste atitudini par contraproductive. Totuși, ele oferă singura cale către adevărata împlinire umană și influența pozitivă durabilă.
A fi sare și lumină în societatea contemporană înseamnă să trăim cu o integritate și o compasiune care contrastează pozitiv cu valorile predominante ale competitivității și individualismului. Nu prin predicarea agresivă, ci prin exemplul unei vieți trăite în dragostea lui Isus.
Standardele înalte ale lui Isus privind relațiile umane - mânia, puritatea, adevărul, generozitatea, dragostea pentru dușmani - ne reamintesc că împărăția cerurilor cere o transformare radicală a inimii, nu doar modificări superficiale de comportament. Această transformare este posibilă prin puterea Duhului Sfânt, nu prin efortul uman.
Rugăciune de Dedicare
Doamne Isuse, Tu care ai predicat cele mai frumoase și mai provocatoare cuvinte din istoria omenirii, ajută-ne să nu le admirăm doar ca pe niște idealuri frumoase, ci să le trăim ca realități posibile prin puterea Ta. Fă-ne săraci cu duhul ca să primim bogăția împărăției Tale, blânzi ca să moștenim pacea Ta, curați la inimă ca să Te vedem în toată măreția Ta. Ajută-ne să fim sarea care conservă și lumina care luminează în această lume, trăind cu dragoste chiar și pentru cei care ne fac rău. Fă-ne desăvârșiți în dragoste precum Tatăl din ceruri. În Numele Tău cel sfânt și puternic. Amin.