Evanghelia după Matei - Capitolul 8

Miracolele lui Isus și puterea divină

1 Iar când s-a pogorât de pe munte, l-au urmat gloate multe.
2 Și iată, un lepros venind se închina Lui, zicând: Doamne, de voiești, poți să mă curățești.
3 Și întinzând mâna, s-a atins de el, zicând: Voiesc; curățește-te. Și îndată s-a curățit de lepra sa.
4 Și îi zice Isus: Vezi să nu spui nimănui; ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.
5 Iar când a intrat în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, rugându-L
6 Și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă slăbănogit, chinuindu-se cumplit.
7 Și îi zice Isus: Eu venind îl voi tămădui.
8 Și răspunzând sutașul a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu; ci numai zi cuvântul și se va vindeca sluga mea.
9 Căci și eu om sunt sub stăpânire, având sub mine ostași, și zic acestuia: Mergi, și merge; și altuia: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face.
10 Auzind Isus s-a mirat și a zis celor ce-L urmau: Adevărat vă spun vouă, nici în Israel n-am găsit credință atâta.
11 Iar vă spun vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și se vor așeza la masă cu Avraam și Isaac și Iacov în împărăția cerurilor;
12 Iar fiii împărăției se vor arunca în întunericul cel de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
13 Și a zis Isus sutașului: Mergi, și precum ai crezut să ți se facă. Și s-a vindecat sluga în ceasul acela.
14 Și venind Isus în casa lui Petru, a văzut pe soacra lui zăcând și friguroasă.
15 Și s-a atins de mâna ei, și a lăsat-o frigura; și s-a sculat și îi slujea.
16 Iar când s-a făcut seara, au adus la El mulți demonizați; și a scos duhurile cu cuvântul și pe toți cei bolnavi i-a tămăduit;
17 Ca să se împlinească ce fusese grăit prin prorocul Isaia, care zice: El neputințele noastre le-a luat și bolile le-a purtat.
18 Iar văzând Isus gloate multe împrejurul Său, a poruncit să se ducă de cealaltă parte.
19 Și apropiindu-se un cărturar I-a zis: Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge.
20 Și îi zice Isus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi, iar Fiul Omului nu are unde-și pleca capul.
21 Iar altul din ucenicii Săi I-a zis: Doamne, îngăduie-mi să merg mai întâi să-mi înmormântez tatăl.
22 Iar Isus îi zice: Urmează-Mă, și lasă morții să-și înmormânteze morții lor.
23 Și suindu-se în corabie, l-au urmat ucenicii Săi.
24 Și iată, cutremur mare s-a făcut în mare, încât corabia să fie acoperită de valuri; iar El dormea.
25 Și apropiindu-se ucenicii L-au deșteptat, zicând: Doamne, scapă-ne; pierim!
26 Și le zice: De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Atunci, sculându-se, a mustrat vânturile și marea, și s-a făcut liniște mare.
27 Iar oamenii se mirau, zicând: Cum de și vânturile și marea Îl ascultă?
28 Și venind de cealaltă parte în ținutul gadarenilor, l-au întâmpinat doi demonizați ieșind din morminte, foarte sălbatici, încât nimeni să nu cuteze să treacă pe drumul acela.
29 Și iată, au strigat, zicând: Ce avem noi cu Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?
30 Iar era departe de ei o turmă de porci mulți pășcând.
31 Iar demonii îl rugau, zicând: Dacă ne scoți, trimite-ne în turma de porci.
32 Și le-a zis: Mergeți. Iar ei, ieșind, s-au dus în porci; și iată, toată turma s-a repezit pe râpă în mare și au pierit în ape.
33 Iar cei ce păsteau au fugit și, mergând în cetate, au vestit toate și despre demonizați.
34 Și iată, toată cetatea a ieșit întru întâmpinarea lui Isus; și văzându-L, L-au rugat să Se îndepărteze din hotarele lor.
Acasă