Pildele lui Solomon - Capitolul 17

Prietenia Adevărată și Inima Veselă

1 Mai bine o bucată de pâine uscată și cu pace, decât o casă plină de cărnuri de jertfă și cu ceartă.
2 Un slujitor înțelept stăpânește peste fiul care face rușine și va avea parte de moștenire în mijlocul fraților.
3 Topitoarea este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.
4 Cel rău ascultă de buza nelegiuită, și mincinosul pleacă urechea la limba stricată.
5 Cine își bate joc de sărac batjocorește pe Făcătorul acestuia; cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6 Nepoții sunt cununa bătrânilor, și părinții sunt slava copiilor.
7 Cuvântul ales nu se potrivește unui nebun; cu atât mai puțin cuvântul mincinos unui voievod.
8 Mita este o piatră scumpă în ochii celui ce o dă; oriîncotro se îndreaptă ea, dă izbândă.
9 Cine acoperă o greșeală caută dragostea, dar cine o ridică din nou desparte pe cei mai buni prieteni.
10 O mustrare pătrunde mai adânc în cel priceput, decât o sută de lovituri în cel nebun.
11 Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol nemilos va fi trimis împotriva lui.
12 Mai bine să întâlnești o ursoaică lipsită de pui, decât un nebun în nebunia lui.
13 Răul nu se va depărta din casa celui ce întoarce rău pentru bine.
14 Începutul unei certe este ca slobozirea apelor; de aceea, lasă cearta înainte de a se înteți.
15 Cel ce achită pe cel vinovat și cel ce osândește pe cel drept, sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.
16 La ce servește argintul în mâna nebunului? Să cumpere înțelepciunea?... Căci el n-are minte.
17 Prietenul iubește în orice vreme, și un frate se naște pentru ziua necazului.
18 Omul fără minte își dă mâna și se pune chezaș pentru aproapele său.
19 Cine iubește certurile iubește păcatul, și cine își înalță ușa își caută pieirea.
20 Cel cu inima stricată nu găsește fericirea, și cel cu limba sucită cade în nenorocire.
21 Cine dă naștere unui nebun o face spre mâhnirea lui, și tatăl unui nesocotit nu se poate bucura.
22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.
23 Cel rău primește mită pe sub mână, ca să sucească căile dreptății.
24 Înțelepciunea este în fața omului priceput, dar ochii nebunului sunt la capătul pământului.
25 Un fiu nebun este o mâhnire pentru tatăl său și o amărăciune pentru mama care l-a născut.
26 Nu este bine să osândești pe cel drept, nici să lovești pe voievozi pentru dreptatea lor.
27 Cine își înfrânează cuvintele cunoaște știința, și cine este cu duhul potolit este un om priceput.
28 Chiar și nebunul, când tace, trece de înțelept, și cine își ține buzele închise trece de om cu minte.