Pildele lui Solomon - Capitolul 8

Înțelepciunea Personificată și Preexistentă

1 Oare nu strigă înțelepciunea? Nu-și înalță priceperea glasul?
2 Ea stă sus pe înălțimi, pe drum, la răspântii;
3 Lângă porți, la intrarea cetății, la intrarea porților, ea strigă:
4 „Către voi, oamenilor, strig eu, și glasul meu se îndreaptă către fiii oamenilor.
5 Învățați-vă, proștilor, minte și înțelepțiți-vă, nebunilor, la inimă.
6 Ascultați, căci voi spune lucruri mari, și voi deschide buzele pentru lucruri drepte.
7 Căci gura mea vestește adevărul și buzele mele urăsc răutatea.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, în ele nu este nimic sucit, nici înșelător.
9 Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit știința.
10 Primiți mai bine învățătura mea decât argintul și știința decât aurul ales.
11 Căci înțelepciunea face mai mult decât mărgăritarele, și nici un lucru de preț nu se poate asemui cu ea.
12 Eu, înțelepciunea, locuiesc cu chibzuința și am știința gândurilor cumpătate.
13 Frica de Domnul este urârea răului; eu urăsc mândria și trufia, purtarea rea și gura mincinoasă.
14 Ale mele sunt sfatul și izbânda; eu sunt priceperea, a mea este tăria.
15 Prin mine împărățesc împărații și prin mine legiuiesc dregătorii dreptatea.
16 Prin mine cârmuiesc voievozii și cei mari, toți judecătorii pământului.
17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută de dimineață mă vor găsi.
18 Ale mele sunt bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul cel curat și câștigul meu mai bun decât argintul ales.
20 Eu umblu pe calea dreptății, pe mijlocul cărărilor judecății,
21 Ca să dau celor ce mă iubesc moștenire trainică și să le umplu vistieriile.
22 Domnul m-a avut la începutul căilor Sale, înaintea lucrărilor Lui celor mai de demult.
23 Din veșnicie am fost întemeiată, de la început, înainte de a fi pământul.
24 Am fost născută când nu era adâncul, când nu erau izvoare încărcate cu ape.
25 Am fost născută înainte ca munții să fie așezați și înainte de a fi dealurile,
26 Când nu făcuse El încă nici pământul, nici câmpiile și nici începutul fărâmelor lumii.
27 Când a întocmit El cerurile, eu eram de față; când a tras o boltă pe fața adâncului,
28 Când a întărit norii sus și când a pus izvoarele adâncului,
29 Când a pus mării hotarele ei, ca apele să nu treacă peste marginea lui, când a hotărât temeliile pământului,
30 Eu eram meșter la lucru lângă El și eram desfătarea Lui în fiecare zi, veselindu-mă înaintea Lui în toată vremea,
31 Veselindu-mă pe rotundul pământului Său și găsindu-mi desfătarea în fiii oamenilor.
32 Și acum, fiilor, ascultați-mă! Ferice de cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu o lepădați.
34 Ferice de omul care mă ascultă și veghează zilnic la porțile mele și păzește pragul ușii mele!
35 Căci cel ce mă găsește a aflat viața și a dobândit bunăvoința Domnului.
36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.
Index