Psalmii lui David - Psalmul 101

Doamne, auzi rugăciunea mea

1 Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!
2 Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!
3 În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
4 Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.
5 Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
6 De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
7 Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături.
8 Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
9 Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.
10 Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o,
11 Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat.
12 Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.
13 Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam.
14 Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.
15 Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă.
16 Şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
17 Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.
18 Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.
19 Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;
20 Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit,
21 Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi,
22 Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,
23 Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului.
24 Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.
25 Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.
26 Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.
27 Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.
28 Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.
29 Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.