Psalmii lui David - Psalmul 21

Psalmul Patimilor

1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit?
2 Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu Te vei gândi la mine.
3 Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel.
4 În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei.
5 Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat.
6 Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului.
7 Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
8 « Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el ».
9 Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.
10 Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu.
11 Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute.
12 Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat.
13 Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte.
14 Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele.
15 Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu.
16 Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât.
17 Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.
18 Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.
19 Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.
20 Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.
21 Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
22 Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea.
23 Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea.
24 Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând:
25 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El!
26 Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel.
27 Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,
28 Nici n-a întors fala Lui de la mine şi când am strigat către Dânsul, m-a auzit.
29 De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.
30 Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
31 Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.
32 Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor.
33 Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri.
34 Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului, înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pământ.
35 Şi sufletul meu în El viază, şi seminţia mea va sluji Lui.
36 Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul.