Psalmii lui David - Psalmul 34

Rugăciunea pentru dreptate

1 Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine;
2 Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu;
3 Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: „Mântuirea ta sunt Eu!"
4 Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine.
5 Să fie ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i prigonească.
6 Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât sufletul meu.
7 Să vină asupra lor laţul pe care nu-l cunosc şi cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă.
8 Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui.
9 Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ţie? Cel ce izbăveşte pe sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe sărac şi pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.
10 S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat.
11 Răsplătit-au mie rele pentru bine şi au vlăguit sufletul meu.
12 Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce.
13 Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit.
14 Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit.
15 M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor.
16 Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea.
17 Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.
18 Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii.
19 Că mie de pace îmi grăiau şi asupra mea vicleşuguri gândeau.
20 Lărgitu-şi-au împotriva mea gura lor; zis-au: „Bine, bine, văzut-au ochii noştri".
21 Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.
22 Scoală-Te, Doamne şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea.
23 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu şi să nu se bucure de mine.
24 Să nu zică întru inimile lor: „Bine, bine, sufletului nostru", nici să zică: „L-am înghiţit pe el".
25 Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea.
26 Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea şi să spună pururea: „Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său!"
27 Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.