Psalmii lui David - Psalmul 36
Contrastul între cei drepți și cei păcătoși
1
Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea.
2
Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece.
3
Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te cu bogăţia lui.
4
Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale.
5
Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini.
6
Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază.
7
Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea.
8
Părăseşte mânia şi lasă iuţimea; nu căuta să vicleneşti.
9
Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă pe Domnul vor moşteni pământul.
10
Şi încă puţin şi nu va mai fi păcătosul şi vei căuta locul lui şi nu-l vei afla.
11
Iar cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta de mulţimea păcii.
12
Pândi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui, cu dinţii săi.
13
Iar Domnul va râde de el, că mai înainte vede că va veni ziua lui.
14
Sabia au scos păcătoşii, întins-au arcul lor ca să doboare pe sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă.
15
Sabia lor să intre în inima lor şi arcurile lor să se frângă.
16
Mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia multă a păcătoşilor.
17
Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte pe cei drepţi.
18
Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi.
19
Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele de foamete se vor sătura.
20
Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au mărit şi s-au înălţat, s-au stins, ca fumul au pierit.
21
Împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi dă.
22
Că cei ce-L binecuvântează pe El vor moşteni pământul, iar cei ce-L blesteamă pe El, de tot vor pieri.
23
De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o va voi foarte.
24
Când va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mâna lui.
25
Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine;
26
Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui binecuvântată va fi.
27
Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului.
28
Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; în veac vor fi păziţi, iar seminţia nelegiuiţilor va pieri.
29
Iar drepţii vor moşteni pământul şi vor locui în veacul veacului pe el.
30
Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată.
31
Legea Dumnezeului său în inima lui şi nu se vor poticni paşii lui.
32
Pândeşte păcătosul pe cel drept şi caută să-l omoare pe el;
33
Iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi când va fi judecat el.
34
Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui, şi te va înălţa pe tine ca să moşteneşti pământul; când vor pieri păcătoşii, vei vedea.
35
Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi înălţându-se ca cedrii Libanului.
36
Şi am trecut şi iată nu era şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui.
37
Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace.
38
Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stârpiţi.
39
Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz.
40
Şi-i va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şi-i va scoate pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va mântui pe ei, că au nădăjduit în El.
Comentariu spiritual asupra Psalmului 37 - Contrastul dintre cei drepți și cei păcătoși
Sfatul înțelepților despre perspectiva asupra răutății (v. 1-2)
Psalmul 37 este un psalm alfabetic și de înțelepciune care se adresează unei probleme universale: de ce par să prospere cei răi în timp ce cei drepți suferă? David începe cu un sfat fundamental: "Nu râvni la cei ce viclenesc". Râvna în acest context nu înseamnă doar invidie, ci și iritația și agitația care apar când vedem că cei răi par să aibă succes.
Sfatul "nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea" ne avertizează împotriva tentației de a adopta metodele celor răi pentru a obține succes rapid. Când vedem că viclenia și nedreptatea par să fie recompensate, putem fi tentați să abandonăm principiile morale și să adoptăm aceste metode.
Motivul pentru acest sfat este dat imediat: "ca iarba curând se vor usca". Succesul bazat pe răutate este ca veștejirea rapidă a ierbii - pare vibrant și verde pentru o perioadă, dar lipsa de rădăcini profunde face ca să se usuce rapid. Această perspectivă eternă asupra evenimentelor temporale este esențială pentru înțelegerea întregului psalm.
Calea pozitivă a vieții cu Dumnezeu (v. 3-6)
După îndemnul negativ (ce să nu faci), urmează îndemnul pozitiv pentru o viață împlinită. "Nădăjduiește în Domnul și fă bunătate" reprezintă cele două dimensiuni fundamentale ale vieții spirituale: relația verticală cu Dumnezeu (încrederea) și relația orizontală cu oamenii (bunătatea).
"Locuiește pământul și hrănește-te cu bogăția lui" nu se referă la bogății materiale, ci la satisfacția și împlinirea care vin din trăirea unei vieți aliniate cu voința lui Dumnezeu. "Bogăția" adevărată constă în pacea, bucuria și sensul care vin din supunerea față de Dumnezeu.
"Desfătează-te în Domnul" (versetul 4) este chemarea la a găsi bucuria supremă în relația cu Dumnezeu. Când Dumnezeu devine sursa principală de bucurie și satisfacție, "cererile inimii" se transformă și se aliniază cu voința Sa, făcând posibilă îndeplinirea lor.
Răbdarea și încrederea în dreptatea divină (v. 7-11)
"Supune-te Domnului și roagă-L pe El" ne învață o atitudine de dependență activă de Dumnezeu. Supunerea nu este pasivitate, ci recunoașterea activă a autorității și înțelepciunii divine, combinată cu rugăciunea persistentă.
Repetarea îndemnului de a nu râvni "după cel ce sporește în calea sa" arată cât de puternică este această tentație. Când vedem pe altcineva prosperând prin mijloace necorecte, reacția naturală este să ne întrebăm de ce noi nu adoptăm aceleași metode.
Promisiunea din versetele 9-11 arată inversiunea finală: cei care viclenesc vor pieri, iar "cei blânzi vor moșteni pământul". Această promisiune a fost citată de Isus în fericirile din Matei 5:5, confirmând validitatea ei eternă.
Caracteristicile și destinul final (v. 28-40)
"Domnul iubește judecata și nu va părăsi pe cei cuvioși ai Săi" (versetul 28) arată că credincioșia lui Dumnezeu față de cei drepți nu se bazează pe circumstanțe, ci pe caracterul Său neștirbit.
Descrierea celui drept (versetele 30-31) prezintă o persoană a cărei vorbe și acțiuni sunt influențate de legea lui Dumnezeu interiorizată. "Legea Dumnezeului său în inima lui" arată că ascultarea nu este externă și forțată, ci internă și naturală.
Psalmul se încheie cu reafirmarea că "mântuirea drepților este de la Domnul" și că El este "apărătorul lor în vreme de necaz". Încrederea finală nu se bazează pe forțele proprii, ci pe credincioșia și puterea lui Dumnezeu.
Aplicarea spirituală pentru viața creștină
Psalmul 37 rămâne unul dintre cele mai practice și încurajătoare texte biblice pentru cei care se luptă cu problema nedreptății și a aparentului succes al celor răi. El ne oferă atât o perspectivă eternă asupra acestor probleme, cât și sfaturi practice pentru viața de zi cu zi.
Principiile fundamentale ale psalmului - încrederea în Dumnezeu, practicarea bunătății, răbdarea în fața nedreptății, și perspectiva pe termen lung asupra vieții - rămân la fel de relevante astăzi ca și în timpul lui David.
Pentru creștinul de astăzi, acest psalm oferă încurajare să rămână credincios principiilor divine chiar când pare că cei care trăiesc fără ele prosperă în mod aparent. Promisiunea constantă este că Dumnezeu vede, știe și va acționa la momentul potrivit.