Psalmii lui David - Psalmul 41

Dorința sufletului după Dumnezeu

1 În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
2 Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?
3 Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
4 De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu,
5 În glas de bucurie şi de laudă şi în sunet de sărbătoare.
6 Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?
7 Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.
8 În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic.
9 Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.
10 Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut.
11 Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
12 Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat?"
13 Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?
14 Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.
15 Când îmi ziceau mie în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?»
16 Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?
17 Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.