Psalmii lui David - Psalmul 68

Mântuiește-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu

<\!-- Reading Mode Content -->
1 Mântuiește-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
2 Afundat-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;
3 Intrat-am în adâncurile mării și furtuna m-a potopit.
4 Ostenit-am strigând, amorțit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.
5 Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.
6 Întăritu-s-au vrăjmașii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.
7 Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea și greșelile mele de la Tine nu s-au ascuns.
8 Să nu fie rușinați, din pricina mea, cei ce Te așteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntați pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
9 Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.
10 Înstrăinat am fost de frații mei și străin fiilor maicii mele,
11 Că râvna casei Tale m-a mâncat și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.
12 Și mi-am smerit cu post sufletul meu și mi-a fost spre ocară mie.
13 Și m-am îmbrăcat cu sac și am ajuns pentru ei de batjocură.
14 Împotriva mea grăiau cei ce ședeau în porți și despre mine cântau cei ce beau vin.
15 Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.
16 Dumnezeule, întru mulțimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.
17 Mântuiește-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăvește-mă de cei ce mă urăsc și din adâncul apelor,
18 Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-și închidă peste mine adâncul gura lui.
19 Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulțimea îndurărilor Tale caută spre mine.
20 Să nu-ți întorci fața Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.
21 Ia aminte la sufletul meu și-l mântuiește pe el; din mâinile vrăjmașilor mei izbăvește-mă,
22 Că Tu cunoști ocara mea și rușinea mea și înfruntarea mea;
23 Înaintea Ta sunt toți cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări și necaz,
24 Și am așteptat pe cel ce m-ar milui și nu era și pe cei ce m-ar mângâia și nu i-am aflat.
25 Și mi-au dat spre mâncarea mea fiere și în setea mea m-au adăpat cu oțet.
26 Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire și sminteală;
27 Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă și spinarea lor pururea o gârbovește;
28 Varsă peste ei urgia Ta și mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;
29 Facă-se curtea lor pustie și în locașurile lor să nu fie locuitori;
30 Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit și au înmulțit durerea rănilor lui.
31 Adaugă fărădelege la fărădelegea lor și să nu intre întru dreptatea Ta;
32 Șterși să fie din cartea celor vii și cu cei drepți să nu se scrie.
33 Sărac și îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!
34 Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare și-L voi preamări pe El cu laudă;
35 Și-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât vițelul tânăr, căruia îi cresc coarne și unghii.
36 Să vadă săracii și să se veselească; căutați lui Dumnezeu și viu va fi sufletul vostru!
37 Că a auzit pe cei săraci Domnul și pe cei ferecați în obezi ai Săi nu i-a urgisit.
38 Să-L laude pe El cerurile și pământul, marea și toate câte se târăsc în ea.
39 Că Dumnezeu va mântui Sionul și se vor zidi cetățile lui Iuda și vor locui acolo și-l vor moșteni pe el;
40 Și sămânța credincioșilor Lui îl va stăpâni pe el și cei ce iubesc numele Lui vor locui în el.