Psalmii lui Asaf - Psalmul 73

Cât de bun este Dumnezeu cu Israel

<\!-- Reading Mode Content -->
1 Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepți la inimă.
2 Iar mie, puțin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puțin a fost de nu s-au poticnit pașii mei.
3 Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoșilor.
4 Că n-au necazuri până la moartea lor și tari sunt când lovesc ei.
5 De osteneli omenești n-au parte și cu oamenii nu sunt biciuiți.
6 Pentru aceea îi stăpânește pe ei mândria și se îmbracă cu nedreptatea și silnicia.
7 Din răutatea lor iese nedreptatea și cugetele inimii lor ies la iveală.
8 Gândesc și vorbesc cu viclešug, nedreptate grăiesc de sus.
9 Până la cer ridică gura lor și cu limba lor străbat pământul.
10 Pentru aceasta poporul meu se ia după ei și găsesc că ei sunt plini de zile bune
11 Și zice: «Cum? știe aceasta Dumnezeu? Are cunoștință Cel Preaînalt?
12 Iată, aceștia sunt păcătoși și sunt îndestulaț. Veșnic sunt bogați».
13 Iar eu am zis: «Deci, în deșert am fost drept la inimă și mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
14 Că am fost lovit toată ziua și mustrat în fiecare dimineață».
15 Dacă aș fi grăit așa, iată aș fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
16 Și mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
17 Până ce am intrat în locașul cel sfânt al lui Dumnezeu și am înțeles sfârșitul celor răi:
18 Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei și i-ai doborât când se înălțau.
19 Cât de iute i-ai pustii pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
20 Ca visul celui ce se deștreaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
21 De aceea s-a bucurat inima mea și rărunchii mei s-au potolit.
22 Că eram fără de minte și nu știam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
23 Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-am povățuit și cu slavă m-ai primit.
24 Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Și afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
25 Stinsu-s-a inima mea și trupul meu, Dumnezeul inimii mele și partea mea, Dumnezeule, în veac.
26 Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
27 Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului.