Psalmii lui Asaf - Psalmul 77

Cu glasul meu către Domnul am strigat

1 Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu și a căutat spre mine.
2 În ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar și noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui și n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mângâie.
3 Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am cutremurat; gândit-am și a slăbit duhul meu.
4 Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am și n-am grăit.
5 Gândit-am la zilele cele de demult și anii cei veșnici mi-am adus aminte și cugetam;
6 Noaptea în inima mea gândeam și se frământa duhul meu zicând:
7 Oare, în veci mă va lepăda Domnul și nu va mai binevoi în mine?
8 Oare, până în sfârșit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam?
9 Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?
10 Și am zis: Acum am început să înțeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.
11 Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului și-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.
12 Și voi cugeta la toate lucrurile Tale și la faptele Tale mă voi gândi.
13 Dumnezeule, în sfințenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu, Care faci minuni!
14 Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu brațul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob și ai lui Iosif.
15 Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele și s-au spăimântat și s-au tulburat adâncurile.
16 Glas au dat norii că săgețile Tale trec.
17 Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a și s-a cutremurat pământul.
18 În mare este calea Ta și cărările Tale în ape multe și urmele Tale nu se vor cunoaște.
19 Povățuit-ai ca pe niște oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise și a lui Aaron.