Evanghelia după Matei - Capitolul 14

Moartea lui Ioan Botezătorul și Înmulțirea Pâinilor

1 În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus.
2 Și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el.
3 Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat și l-a pus în temniță, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.
4 Căci Ioan îi zicea lui: Nu ți se cuvine s-o ai de soție.
5 Și voind să-l ucidă, s-a temut de mulțime, că-l socotea pe el ca proroc.
6 Iar prăznuind Irod ziua lui de naștere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc și i-a plăcut lui Irod.
7 De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.
8 Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.
9 Și regele s-a întristat, dar, pentru jurământ și pentru cei care ședeau cu el la masă, a poruncit să i se dea.
10 Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan, în temniță.
11 Și capul lui a fost adus pe tipsie și a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
12 Și, venind ucenicii lui, au luat trupul lui și l-au înmormântat și s-au dus să dea de știre lui Iisus.
13 Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu; dar, aflând, mulțimile au venit după El, pe jos, din cetăți.
14 Și ieșind, a văzut mulțime mare și I s-a făcut milă de ei și a vindecat pe bolnavii lor.
15 Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El și I-au zis: Locul este pustiu și vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate, să-și cumpere mâncare.
16 Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuință să se ducă; dați-le voi să mănânce.
17 Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.
18 Și El a zis: Aduceți-Mi-le aici.
19 Și poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor.
20 Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline.
21 Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.
22 Și îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui, pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor.
23 Și dând drumul mulțimilor, S-a suit pe munte singur să Se roage. Și când s-a făcut seară, singur era acolo.
24 Iar corabia era acum în mijlocul mării, chinuită de valuri, căci vântul era împotrivă.
25 Iar la a patra strajă din noapte a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
26 Și văzându-L ucenicii umblând pe mare, s-au tulburat, zicând că este strigoi, și de frică au strigat.
27 Dar îndată Iisus le-a grăit, zicând: Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți!
28 Răspunzând, Petru I-a zis: Doamne, de ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe apă.
29 Și El a zis: Vino! Și pogorându-se Petru din corabie, a umblat pe apă să vină la Iisus.
30 Dar văzând vântul tare, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, mântuiește-mă!
31 Și îndată Iisus, întinzând mâna, l-a apucat și i-a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32 Și când au intrat ei în corabie, vântul s-a potolit.
33 Iar cei din corabie, venind, I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu ești Tu!
34 Și trecând pe partea cealaltă, au venit în țara Ghenizaret.
35 Și cunoscându-L bărbații locului aceluia, au trimis în toată țینuta aceea și au adus la El pe toți cei ce se îmbolnăveau.
36 Și Îl rugau să se atingă măcar de poala hainei Lui; și câți s-au atins s-au făcut sănătoși.