Evanghelia după Matei - Capitolul 15

Tradiția Bătrânilor și Femeia Cananeancă

1 Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii și cărturarii, zicând:
2 Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă pâine.
3 Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce și voi călcați porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră?
4 Căci Dumnezeu a zis: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârșească.
5 Voi însă spuneți: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,
6 Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; și ați desființat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.
7 Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:
8 Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
9 Și zadarnic Mă cinstesc ei, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor.
10 Și chemând la Sine mulțimile, le-a zis: Ascultați și înțelegeți:
11 Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
12 Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Știi că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
13 Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
14 Lăsați-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.
15 Și Petru, răspunzând, I-a zis: Lămurește-ne nouă pilda aceasta.
16 El a zis: Acum și voi sunteți nepricepuți?
17 Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și se aruncă afară?
18 Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om.
19 Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule.
20 Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.
21 Și ieșind de acolo, a plecat Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului.
22 Și iată o femeie cananeancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
23 El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; și apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozește-o, că strigă în urma noastră.
24 Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât la oile cele pierdute ale casei lui Israel.
25 Iar ea, venind, I s-a închinat, zicând: Doamne, ajută-mă!
26 Iar El, răspunzând, a zis: Nu este frumos să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.
27 Iar ea a zis: Da, Doamne, dar și căţeii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.
28 Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credința ta! Fie ție precum voiești. Și s-a vindecat fiica ei din ceasul acela.
29 Și mutându-Se de acolo Iisus, a venit lângă marea Galileii și, suindu-Se pe munte, ședea acolo.
30 Și au venit la El mulțimi mari, având cu ei: șchiopi, orbi, muți, neputincioși și alții mulți, și i-au pus la picioarele Lui și i-a vindecat;
31 Încât mulțimile se minunau, văzând pe muții vorbind, pe neputincioși fiind sănătoși, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând; și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32 Iar Iisus, chemând pe ucenicii Săi, a zis: Mi-e milă de mulțime, că iată trei zile stăruie la Mine și nu au ce să mănânce; și nu voiesc să le dau drumul flămânde, ca nu cumva să lesnească pe drum.
33 Și I-au zis ucenicii: De unde să avem în pustie atâtea pâini încât să săturăm mulțime așa de mare?
34 Și le zice Iisus: Câte pâini aveți? Iar ei au zis: Șapte și câțiva peștișori.
35 Și a poruncit mulțimilor să se așeze pe pământ.
36 Și luând cele șapte pâini și peștii și mulțumind, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii mulțimii.
37 Și au mâncat toți și s-au săturat; și au strâns rămășițele de fărâmituri, șapte cofe pline.
38 Iar cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, afară de femei și de copii.
39 Și dând drumul mulțimilor, a intrat în corabie și a venit în ținuturile Magdalei.