Evanghelia după Matei - Capitolul 28
Învierea lui Hristos
1
Iar după sabat, când se lumina în una din sabate, au venit Maria Magdalena și cealaltă Maria să vadă mormântul.
2
Și iată, cutremur mare s-a făcut, căci îngerul Domnului, pogorându-se din cer și apropiindu-se, a prăvălit piatra de la ușă și ședea pe ea.
3
Iar chipul lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
4
Și de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și au devenit ca morți.
5
Răspunzând îngerul, a zis femeilor: Nu vă temeți voi, căci știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați.
6
Nu este aici, căci a înviat, precum a zis. Veniți, vedeți locul unde zăcea Domnul.
7
Și mergând repede, spuneți ucenicilor Lui că a înviat din morți; și iată, vă ia înainte în Galilea; acolo Îl veți vedea. Iată, v-am spus!
8
Și ieșind repede de la mormânt, cu frică și bucurie mare, au alergat să vestească ucenicilor Lui.
9
Iar pe când mergeau să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a ieșit înainte, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, I-au apucat picioarele și I s-au închinat.
10
Atunci le zice Iisus: Nu vă temeți! Mergeți, vestiți fraților Mei să se ducă în Galilea și acolo Mă vor vedea.
11
Iar pe când mergeau ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate.
12
Și adunându-se cu bătrânii și ținând sfat, au dat arginți mulți oștenilor,
13
Zicând: Spuneți că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat pe când dormeam noi.
14
Și de va auzi dregătorul aceasta, îl vom îmbuna pe el și pe voi vă vom face fără grijă.
15
Iar ei, luând argintii, au făcut cum au fost învățați. Și s-a răspândit cuvântul acesta la iudei până în ziua de astăzi.
16
Iar cei unsprezece ucenici s-au dus în Galilea, la muntele unde le rânduise Iisus.
17
Și văzându-L, I s-au închinat; iar unii s-au îndoit.
18
Și apropiindu-se, Iisus le-a vorbit, zicând: Mi s-a dat toată puterea în cer și pe pământ.
19
Mergând, dar, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh,
20
Învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.
Comentariul spiritual al Capitolului 28
Învierea - Victoria supremă (v. 1-8)
Capitolul 28 ne prezintă evenimentul central al credinței creștine - Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Această înviere nu este doar revenirea la viață, ci victoria definitivă asupra morții, păcatului și iadului, precum și inaugurarea unei noi ere în relația dintre Dumnezeu și omenire.
Femeile care vin la mormânt "după sabat" (v. 1) reprezintă credincioșia care nu se lasă descurajată de aparențe. Ele vin să îngrijească un mort, dar vor descoperi pe Cel Viu. Maria Magdalena și "cealaltă Maria" sunt primele martore ale celei mai importante vești din istorie.
"Cutremurul mare" (v. 2) nu este doar un fenomen natural, ci semnul intervenției divine decisive. Dacă la moartea lui Hristos natura a jelit, acum ea se bucură. Îngerul care "coboară din cer" și "prăvălește piatra" nu vine să elibereze pe Hristos din mormânt - El a ieșit deja prin puterea proprie - ci să deschidă mormântul ochilor oamenilor, să le arate că este gol.
Descrierea îngerului cu "chipul ca fulgerul" și "îmbrăcămintea albă ca zăpada" (v. 3) evocă gloria divină și puritatea absolută. Contrastul cu strajerii care "au devenit ca morți" (v. 4) arată diferența între cei care se opun planului lui Dumnezeu și cei care îl servesc.
Cuvintele îngerului către femei sunt revoluționare: "Nu este aici, căci a înviat" (v. 6). Aceste cuvinte schimbă cursul istoriei. Invitația "veniți, vedeți locul unde zăcea Domnul" transformă mormântul dintr-un loc al morții într-un loc al mărturiei despre viață.
Comanda de a merge "repede" să vestească ucenicilor arată urgența veștii bune. Învierea nu poate fi ținută secretă - ea cere să fie proclamată. Promisiunea că Hristos "vă ia înainte în Galilea" ne arată că Înviatorul nu stă pe loc, ci merge înaintea poporului Său, pregătind calea.
Sentimentele femeilor - "frică și bucurie mare" (v. 8) - captează perfect reacția omului în fața miracolului divin. Frica sfântă se amestecă cu bucuria copleșitoare, iar această tensiune își găsește rezolvarea în acțiune: ele "aleargă să vestească".
Întâlnirea cu Înviatorul (v. 9-10)
Întâlnirea femeilor cu Hristos Înviat (v. 9) este prima manifestare directă a Domnului după Înviere înregistrată de Matei. Salutul "Bucurați-vă!" rezumă mesajul Învierii - bucuria deplină care alungă orice întristare și frică.
Gestul femeilor de a-I "apuca picioarele" și de a I se închina arată recunoașterea deplină a dumnezeității Sale, dar și tangibilitatea corpului înviat. Hristos nu este un fantom sau o viziune, ci o realitate fizică glorificată.
Chemarea ucenicilor "frații Mei" (v. 10) marchează o nouă relație. După Înviere, Hristos nu mai vorbește despre "ucenicii Mei" ci despre "frații Mei", arătând că prin moarte și înviere a deschis calea pentru ca oamenii să devină cu adevărat copiii lui Dumnezeu.
Minciuna strajerii (v. 11-15)
Paragraful despre mituirea strajerii (v. 11-15) ne arată cum răutatea încearcă să acopere adevărul prin minciună și corupție. Ironia este crasă: straja care trebuia să împiedice furtul corpului acum afirmă că a fost furat în timp ce ei dormeau. Cum pot fi martori la ceva ce s-a întâmplat în timp ce dormeau?
Arhiereii, în loc să se bucure de Înviere sau măcar să investigheze serios, preferă să perpetueze minciuna. Argintii dați ostașilor ne aduc aminte de argintii dați lui Iuda - răutatea folosește aceleași metode și se auto-condamnă prin consecvența sa.
Faptul că această minciună "s-a răspândit la iudei până în ziua de astăzi" (v. 15) arată cât de persistent poate fi efortul de a nega adevărul. Dar prezența acestei explicații în Evanghelie dovedește indirect că Învierea era un fapt atât de bine cunoscut încât avea nevoie de o explicație alternativă.
Marea Trimitere (v. 16-20)
Întâlnirea finală din Galilea (v. 16-17) ne prezintă ultimul moment decisiv al Evangheliei după Matei. "Muntele unde le rânduise Iisus" evocă muntele propovăduirii (cap. 5-7) și muntele schimbării la față, fiind un loc al revelației divine.
Reacția mixtă a ucenicilor - "I s-au închinat; iar unii s-au îndoit" (v. 17) - este remarcabil de onestă. Evanghelia nu ascunde că încă și după Înviere unii dintre ucenici au avut îndoieli. Aceasta îi face pe apostoli martori credibili, nu fanatici orbi.
Declarația de autoritate (v. 18) - "Mi s-a dat toată puterea în cer și pe pământ" - este proclamația supremă a suveranității cosmice a lui Hristos. Învierea confirmă și instalează această autoritate absolută. El nu mai vorbește doar ca profet sau învățător, ci ca Domn al universului.
"Marea Trimitere" (v. 19-20) este mandatul fundamental al Bisericii creștine. "Mergând" nu este doar despre deplasarea geografică, ci despre activitatea constantă a creștinilor în lume. "Învățați toate neamurile" extinde mesajul de la poporul ales la întreaga omenire.
Botezul "în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh" (v. 19) ne oferă formula trinitară și arată că intrarea în Biserică se face prin participarea la viața înseși a lui Dumnezeu Triunic.
"Învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit" (v. 20a) arată că disciplinarea nu se oprește la botez, ci continuă cu formarea morală și spirituală. Creștinismul nu este doar credință teoretică, ci mod de viață conform învățăturilor lui Hristos.
Promisiunea finală - "Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului" (v. 20b) - este culminația întregii Evanghelii. De la "Emanuel" (cap. 1:23) la această promisiune finală, tema prezenței lui Dumnezeu cu noi străbate toată lucrarea. Hristos nu ne lasă orfani să ne îndeplinim singuri mandatul - El rămâne cu noi pentru totdeauna.
Semnificația teologică a Învierii
Confirmarea pretențiilor lui Hristos: Învierea validează toate afirmațiile pe care Hristos le-a făcut despre Sine. El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, Mesia promis, Domnul vieții și morții.
Victoria asupra morții: Învierea arată că moartea nu mai este sfârșitul, ci doar o trecere. Pentru cei care cred în Hristos, moartea își pierde înțepătura și devine poartă spre viața veșnică.
Justificarea noastră: După cum spune Pavel, Hristos "a fost dat pentru păcatele noastre și a fost înviat pentru îndreptarea noastră" (Romani 4:25). Învierea confirmă că jertfa de pe cruce a fost acceptată de Tatăl.
Inaugurarea noului veac: Învierea marchează începutul "veacului ce va să vină", când împărăția lui Dumnezeu se manifestă cu putere în această lume.
Învățăminte spirituale
Despre credincioșia în întuneric: Femeile care vin la mormânt ne învață să rămânem fideli chiar și când speranța pare moartă. Dumnezeu răsplătește credincioșia cu revelații extraordinare.
Despre mărturisirea: Învierea nu poate fi ținută secretă. Cei care o experimentează sunt chemați să o vestească altora cu "grabă" și bucurie.
Despre îndoielile oneste: Evanghelia ne învață că îndoielile pot coexista cu credința și că Hristos nu respinge pe cei care se luptă cu ele.
Despre misiunea universală: Învierea extinde mesajul mântuirii de la un popor la toate neamurile. Biserica este chemată să fie misionară prin natura sa.
Despre prezența continuă a lui Hristos: Promisiunea "Eu sunt cu voi" ne asigură că nu suntem singuri în lupta spirituală și în misiunea creștină.
Pentru viața noastră
Învierea ca speranță: În fața suferințelor, bolilor, pierderii celor dragi sau propriei noastre mortalități, Învierea lui Hristos ne oferă speranța că moartea nu are ultimul cuvânt.
Învierea ca putere: Aceeași putere care L-a înviat pe Hristos lucrează în noi pentru a ne transforma și a ne da victorie asupra păcatului.
Învierea ca responsabilitate: Marea Trimitere ne face pe toți misionari. Fiecare creștin este chemat să împărtășească vestea bună a Învierii prin cuvinte și fapte.
Învierea ca prezent continuu: Hristos nu doar că a înviat acum 2000 de ani, ci continuă să fie prezent și activ în viața noastră zilnică prin Duhul Sfânt.
Concluzie
Evanghelia după Matei se închide nu cu o poveste terminată, ci cu un început nou. Învierea lui Hristos deschide era Bisericii și a misiunii universale. Ultimele cuvinte - "până la sfârșitul veacului" - ne duc cu gândul spre a doua venire, când Hristos va încheia istoria și va inaugura împărăția veșnică.
Capitolul 28 ne confrontează cu cea mai importantă întrebare din viața fiecărui om: ce facem cu Hristos Înviat? Îl acceptăm ca Domn și Mântuitor, devenind discipoli care fac alți discipoli? Sau alegem să perpetuăm minciunile și să ignorăm adevărul? Învierea lui Hristos rămâne evenimentul central al istoriei și piatra de încercare a fiecărei vieți omenești.