Evanghelia după Matei - Capitolul 27

Răstignirea lui Hristos

1 Iar dimineața fiind, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L condamne la moarte.
2 Și legându-L, L-au dus și L-au dat dregătorului Pilat.
3 Atunci Iuda, cel ce-L dăduse pe mână, văzând că a fost osândit, pocăindu-se, a dus înapoi cei treizeci de arginți arhiereilor și bătrânilor,
4 Zicând: Am păcătuit dând pe mână sânge neprihănit. Iar ei au zis: Ce ne pasă nouă? Tu vezi!
5 Și aruncând argintii în templu, s-a dus și s-a spânzurat.
6 Iar arhiereii, luând argintii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în visteria templului, că sunt preț de sânge.
7 Și ținând sfat, au cumpărat cu ei țarina olarului, pentru groapă străinilor.
8 De aceea s-a numit țarina aceea Țarina sângelui până în ziua de astăzi.
9 Atunci s-a împlinit ce fusese spus prin Ieremia proorocul, care zice: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul Celui prețuit, pe Care L-au prețuit de la fiii lui Israel,
10 Și i-au dat pentru țarina olarului, precum mi-a rânduit Domnul.
11 Iar Iisus a stat înaintea dregătorului; și L-a întrebat dregătorul, zicând: Tu ești Împăratul Iudeilor? Zis-a lui Iisus: Tu zici.
12 Și pe când Îl pârau arhiereii și bătrânii, nimic nu răspundea.
13 Atunci îi zice Pilat: Nu auzi câte mărturisesc împotriva Ta?
14 Și nu I-a răspuns nici un cuvânt, încât dregătorul se minuna foarte.
15 Iar la praznic avea datina dregătorul să slobozească mulțimii un închis, pe care îl voiau.
16 Și aveau atunci un închis vestit, numit Baraba.
17 Adunându-se ei dar, le-a zis Pilat: Pe care voiți să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Iisus, Care se chiamă Hristos?
18 Căci știa că din pizmă L-au dat pe mână.
19 Iar pe când ședea el pe scaunul de judecată, i-a trimis nevasta lui să-i zică: Să n-ai a face nimic cu dreptul acela, căci mult am pătimit astăzi în vis pentru El.
20 Iar arhiereii și bătrânii au îmbiat mulțimile să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă.
21 Răspunzând dregătorul, le-a zis: Pe care din cei doi voiți să vi-l slobozesc? Iar ei au zis: Pe Baraba!
22 Le zice Pilat: Ce să fac dar cu Iisus, Care se chiamă Hristos? Îi zic toți: Să fie răstignit!
23 Iar dregătorul a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai tare strigau, zicând: Să fie răstignit!
24 Văzând Pilat că nimic nu folosește, ci mai mult se face gălăgie, luând apă, și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele acestui drept; voi vedeți!
25 Și răspunzând tot poporul, a zis: Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri!
26 Atunci le-a slobozit pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat să fie răstignit.
27 Atunci oștenii dregătorului, luând pe Iisus în pretoriu, au adunat la El toată ceata.
28 Și dezgolindu-L, I-au pus mantie stacojie.
29 Și împletind cunună de spini, au pus-o pe capul Lui și trestie în dreapta Lui; și îngenunchind înaintea Lui, Îl batjocoreau, zicând: Bucură-te, Împăratul Iudeilor!
30 Și scuipând asupra Lui, au luat trestia și Îl loveau în cap.
31 Și după ce L-au batjocorit, au dezbrăcat mantia de pe El și L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.
32 Iar ieșind, au găsit un om cirenian, numit Simon; pe acesta l-au silit să-I ridice crucea.
33 Și venind la locul numit Golgota, care se zice locul căpățânii,
34 I-au dat să bea oțet amestecat cu fiere; și gustând, n-a voit să bea.
35 Iar răstignind pe El, și-au împărțit hainele Lui, aruncând sorții, ca să se împlinească ce fusese spus prin proorocul: Și-au împărțit hainele Mele între ei și pe veșmântul Meu au aruncat sorții.
36 Și ședând, Îl păzeau acolo.
37 Și au pus deasupra capului Lui pricina osândei Lui, scrisă: Acesta este Iisus, Împăratul Iudeilor.
38 Atunci se răstignesc cu El doi tâlhari: unul de-a dreapta și unul de-a stânga.
39 Iar trecătorii Îl huiau, clătinând capetele,
40 Și zicând: Cel ce strici templul și în trei zile îl zidești, scapă-Te pe Tine! De ești Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!
41 La fel și arhiereii, batjocorindu-L cu cărturarii și bătrânii, ziceau:
42 Pe alții i-a mântuit, pe Sine nu Se poate mântui! De este Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce și vom crede în El!
43 S-a încrezut în Dumnezeu; să-L mântuie acum, de-L voiește, căci a zis: Fiul lui Dumnezeu sunt!
44 Și tâlharii care erau răstigniți cu El Îl ocărau la fel.
45 Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea.
46 Iar pe la ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabactani? Adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
47 Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Pe Ilie Îl chiamă Acesta.
48 Și îndată unul dintre ei, alergând și luând burete, l-a umplut cu oțet și, punându-l în trestie, Îi dădea să bea.
49 Iar ceilalți ziceau: Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască.
50 Iar Iisus, strigând iarăși cu glas mare, și-a dat duhul.
51 Și iată, perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat,
52 Și mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care dormeau au înviat,
53 Și ieșind din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora.
54 Iar sutașul și cei ce cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au temut foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!
55 Și erau acolo multe femei privind de departe, care urmaseră lui Iisus din Galilea, slujindu-I,
56 Între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedeu.
57 Iar când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care și el era ucenic al lui Iisus.
58 Acesta, mergând la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea.
59 Și luând Iosif trupul, l-a înfășurat în pânză de in curată,
60 Și l-a pus în mormântul său cel nou, pe care îl săpase în stâncă; și, prăvălind piatră mare la ușa mormântului, s-a dus.
61 Și era acolo Maria Magdalena și cealaltă Maria, ședând în fața mormântului.
62 A doua zi însă, care este după pregătire, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilat,
63 Zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul acela, pe când era viu, a zis: După trei zile voi învia.
64 Poruncește dar să se păzească mormântul până a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii Lui noaptea, să-L fure și să zică poporului: A înviat din morți; și va fi amăgeala cea din urmă mai rea decât cea dintâi.
65 Zis-a lor Pilat: Aveți strajă; duceți-vă, păziți cum știți.
66 Iar ei, ducându-se, au păzit mormântul, pecetluind piatra cu straja.