Evanghelia după Matei - Capitolul 26

Patimile lui Hristos

1 Și s-a făcut că, când a sfârșit Iisus toate aceste cuvinte, a zis ucenicilor Săi:
2 Știți că după două zile este Paștele și Fiul Omului se dă să fie răstignit.
3 Atunci s-au adunat arhiereii și cărturarii și bătrânii poporului în curtea arhiereului, cel numit Caiafa,
4 Și au ținut sfat să-L prindă pe Iisus cu vicleșug și să-L ucidă.
5 Dar ziceau: Nu în praznic, ca să nu se facă tulburare în popor.
6 Iar pe când era Iisus în Betania, în casa lui Simon cel lepros,
7 A venit la El o femeie, având un vas de alabastru cu mir scump, și l-a turnat pe capul Lui, pe când ședea la masă.
8 Văzând aceasta, ucenicii s-au supărat și au zis: Pentru ce pierderea aceasta?
9 Căci se putea vinde mirul acesta cu mult și să se dea săracilor.
10 Știind aceasta, Iisus le-a zis: De ce necăjiți femeia? Căci lucru bun a făcut față de Mine.
11 Căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, pe Mine însă nu Mă aveți totdeauna.
12 Căci turnând ea mirul acesta pe trupul Meu, pentru înmormântarea Mea a făcut.
13 Adevărat vă spun că oriunde se va propovădui evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut aceasta, spre pomenirea ei.
14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei
15 Și a zis: Ce voiți să-mi dați și eu vi-L voi da pe mână? Iar ei i-au rânduit treizeci de arginți.
16 Și de atunci căuta prilej să-L dea pe mână.
17 Iar în prima zi a azimelor au venit ucenicii la Iisus, zicându-I: Unde voiești să-Ți pregătim să mănânci paștele?
18 Iar El a zis: Mergeți în cetate la cutare și spuneți-i: Învățătorul zice: Vremea Mea este aproape; la tine fac paștele cu ucenicii Mei.
19 Și au făcut ucenicii cum le-a rânduit Iisus și au pregătit paștele.
20 Iar când s-a făcut seară, ședea la masă cu cei doisprezece ucenici.
21 Și pe când mâncau, a zis: Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va da pe mână.
22 Și întristându-se foarte, au început fiecare dintre ei să-I zică: Nu cumva eu sunt, Doamne?
23 Iar El, răspunzând, a zis: Cel ce înmoaie cu Mine mâna în blid, acela Mă va da pe mână.
24 Fiul Omului Se duce precum este scris despre El, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este dat pe mână! Bine era omului aceluia dacă nu s-ar fi născut.
25 Răspunzând Iuda, cel ce-L da pe mână, a zis: Nu cumva eu sunt, Rabi? Zice lui: Tu ai zis.
26 Iar pe când mâncau ei, luând Iisus pâinea și binecuvântând, a frânt și, dând ucenicilor, a zis: Luați, mâncați; acesta este trupul Meu.
27 Și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți din acesta toți,
28 Căci acesta este sângele Meu, al Noului Testament, care pentru mulți se varsă, spre iertarea păcatelor.
29 Iar vă spun că de acum nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou în împărăția Tatălui Meu.
30 Și cântând, au ieșit la Muntele Măslinilor.
31 Atunci le zice Iisus: Toți vă veți poticni de Mine în noaptea aceasta, căci scris este: Voi bate păstorul și se vor risipi oile turmei.
32 Iar după ce voi învia, vă voi lua înainte în Galilea.
33 Răspunzând Petru, I-a zis: De și toți se vor poticni de Tine, eu nu mă voi poticni niciodată.
34 Zis-a lui Iisus: Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, înainte de a cânta cocoșul, de trei ori Mă vei lepăda.
35 Zice lui Petru: Chiar dacă va trebui să mor cu Tine, nu Te voi lepăda. La fel au zis și toți ucenicii.
36 Atunci vine Iisus cu ei la un loc numit Ghetsimani și zice ucenicilor: Ședeți aici, până ce Mă voi duce să Mă rog acolo.
37 Și luând cu Sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedeu, a început să se întristeze și să se mâhniască.
38 Atunci le zice: Întristată este sufletul Meu până la moarte; rămâneți aici și privegheați cu Mine.
39 Și mergând puțin înainte, a căzut cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: Tatăl Meu, de este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta; totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.
40 Și vine la ucenici și îi găsește dormind și zice lui Petru: Așa nu ați putut să privegheați cu Mine un ceas?
41 Privegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită; duhul este gata, dar carnea neputincioasă.
42 Iarăși, a doua oară, S-a dus și S-a rugat, zicând: Tatăl Meu, de nu poate să treacă acesta de la Mine fără să-l beau, fie voia Ta!
43 Și venind, iarăși i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreunați.
44 Și lăsându-i, S-a dus iarăși și S-a rugat a treia oară, zicând același cuvânt.
45 Atunci vine la ucenicii Săi și le zice: Dormiți de acum și vă odihnițî! Iată, s-a apropiat ceasul și Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor.
46 Sculați-vă, să mergem! Iată, s-a apropiat cel ce Mă dă pe mână.
47 Și pe când vorbea El încă, iată Iuda, unul din cei doisprezece, a venit și cu el mulțime multă cu săbii și cu ciomege, de la arhierei și bătrânii poporului.
48 Iar cel ce-L da pe mână le dăduse semn, zicând: Pe Care îl voi săruta, Acela este; prindeți-L!
49 Și îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-te, Rabi! Și L-a sărutat.
50 Iar Iisus i-a zis: Prietenul Meu, pentru ce ești aici? Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus și L-au prins.
51 Și iată unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, și-a scos sabia și, lovind pe robul arhiereului, i-a tăiat urechea.
52 Atunci îi zice Iisus: Întoarce sabia ta în locul ei, căci toți cei ce vor lua sabia, de sabie vor pieri.
53 Sau îți pare că nu pot să Mă rog acum Tatălui Meu și va da Mie mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54 Cum, dar, s-ar împlini Scripturile că așa trebuie să fie?
55 În ceasul acela a zis Iisus mulțimilor: Ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și cu ciomege să Mă prindeți? În fiecare zi ședeam la voi în templu, învățând, și nu M-ați prins.
56 Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească scripturile prorocilor. Atunci toți ucenicii, părăsindu-L, au fugit.
57 Iar cei ce L-au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa, arhiereul, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii.
58 Iar Petru Îl urmărea de departe, până la curtea arhiereului, și, intrând înăuntru, ședea cu slugile să vadă sfârșitul.
59 Iar arhiereii și tot soborul căutau mărturie falsă împotriva lui Iisus, ca să-L condamne la moarte,
60 Și nu găseau; și deși veniseră mulți martori falși, nu găseau. Iar la urmă, venind doi martori falși,
61 Au zis: Acesta a zis: Pot să stric templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l zidesc.
62 Și ridicându-se arhiereul, I-a zis: Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?
63 Iar Iisus tăcea. Și răspunzând arhiereul, I-a zis: Te adjur pe Dumnezeul Cel viu să ne spui dacă Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu?
64 Îi zice Iisus: Tu ai zis; ba încă vă spun: De acum înainte veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Puterii și venind pe norii cerului.
65 Atunci arhiereul și-a rupt hainele, zicând: A huluit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit hulirea Lui!
66 Ce vi se pare? Iar ei, răspunzând, au zis: Vinovat de moarte este!
67 Atunci I-au scuipat în față și L-au lovit cu pumnii, iar alții L-au pălmuit,
68 Zicând: Proorocește nouă, Hristosule, cine este cel ce Te-a lovit?
69 Iar Petru ședea afară, în curte, și a venit la el o slujnică, zicând: Și tu erai cu Iisus Galileeanul.
70 Iar el a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu știu ce zici.
71 Și ieșind el la pridvor, l-a văzut alta și a zis celor de acolo: Și acesta era cu Iisus Nazarineanul.
72 Și iarăși a lepădat cu jurământ: Nu știu pe omul acela!
73 Iar după puțină vreme, apropiindu-se cei ce stăteau acolo, au zis lui Petru: Într-adevăr și tu ești dintre ei, căci și grăiurile tale te arată.
74 Atunci a început să se anatemeze și să jure: Nu cunosc pe omul acela! Și îndată a cântat cocoșul.
75 Și și-a adus aminte Petru de cuvântul lui Iisus, Care îi zisese: Înainte de a cânta cocoșul, de trei ori Mă vei lepăda. Și ieșind afară, a plâns amar.