Evanghelia după Matei - Capitolul 25

Pilda Fecioarele și Judecata Finală

1 Atunci se va asemăna împărăția cerurilor cu zece fecioare, care, luându-și făcliile, au ieșit în întâmpinarea mirelui.
2 Cinci dintre ele erau nebune și cinci înțelepte.
3 Cele nebune, luându-și făcliile, nu și-au luat cu ele untdelemn;
4 Iar cele înțelepte au luat untdelemn în vasele lor, împreună cu făcliile.
5 Și zăbovind mirele, au adormit toate și dormeau.
6 Iar la miezul nopții s-a făcut strigăt: Iată mirele! Ieșiți în întâmpinarea lui!
7 Atunci s-au sculat toate fecioarele acelea și și-au împodobit făcliile.
8 Iar cele nebune au zis celor înțelepte: Dați-ne din untdelemnul vostru, că se sting făcliile noastre.
9 Dar cele înțelepte au răspuns, zicând: Nu cumva să nu ajungă pentru noi și pentru voi; mergeți mai bine la cei ce vând și cumpărați-vă.
10 Iar pe când se duceau ele să cumpere, a venit mirele, și cele gata au intrat cu el la nuntă și s-a închis ușa.
11 Iar mai pe urmă au venit și celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne!
12 Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat vă spun: Nu vă știu.
13 Privegheați, dar, că nu știți ziua, nici ceasul.
14 Căci este ca un om care, plecând în străinătate, și-a chemat pe robii săi și le-a dat lor avuțiile sale.
15 Și unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea sa, și a plecat.
16 Mergând cel ce luase cinci talanți, a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci.
17 La fel și cel cu doi a câștigat alți doi.
18 Iar cel ce luase unul, ducându-se, a săpat în pământ și a ascuns argintul stăpânului său.
19 Iar după multă vreme a venit stăpânul robilor acelor și a făcut socoteală cu ei.
20 Și apropiindu-se cel ce luase cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: Doamne, cinci talanți mi-ai dat; iată, alți cinci talanți am câștigat.
21 Zis-a lui stăpânul său: Bine, rob bun și credincios! Peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intră în bucuria domnului tău!
22 Apropiindu-se și cel cu doi talanți, a zis: Doamne, doi talanți mi-ai dat; iată, alți doi am câștigat.
23 Zis-a lui stăpânul său: Bine, rob bun și credincios! Peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intră în bucuria domnului tău!
24 Apropiindu-se și cel ce luase un talant, a zis: Doamne, te știam că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat;
25 Și temându-mă, m-am dus și ți-am ascuns talantul în pământ; iată, ai al tău.
26 Răspunzând, stăpânul lui i-a zis: Rob viclean și leneș! Știai că secer de unde n-am semănat și adun de unde n-am împrăștiat?
27 Se cuvenea dar să dai argintul meu schimbătorilor și, venind eu, aș fi luat al meu cu dobândă.
28 Luați, dar, de la el talantul și dați-l celui ce are zece talanți.
29 Căci oricui are i se va da și-i va prisosi; iar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua.
30 Iar pe robul cel netrebnic scoateți-l în întunericul cel din afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
31 Iar când va veni Fiul Omului în slava Sa și toți îngerii cei sfânți cu El, atunci va ședea pe scaunul slavei Sale.
32 Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și îi va despărți pe unii de alții, precum păstorul desparte oile de capre.
33 Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34 Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Sa: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35 Căci am flămânzit și Mi-ați dat să mănânc; am însetat și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit;
36 Gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine.
37 Atunci Îi vor răspunde cei drepți, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei?
38 Iar când Te-am văzut străin și Te-am primit? Sau gol și Te-am îmbrăcat?
39 Iar când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine?
40 Și răspunzând, Împăratul le va zice: Adevărat vă spun: Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei cei mai mici, Mie Mi-ați făcut.
41 Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, cel pregătit diavolului și îngerilor lui.
42 Căci am flămânzit și nu Mi-ați dat să mănânc; am însetat și nu Mi-ați dat să beau;
43 Străin am fost și nu M-ați primit; gol și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță și nu M-ați cercetat.
44 Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit?
45 Atunci le va răspunde, zicând: Adevărat vă spun: Întrucât nu ați făcut unuia dintre aceștia cei mai mici, nici Mie nu Mi-ați făcut.
46 Și se vor duce aceștia la pedeapsa cea veșnică, iar cei drepți la viața cea veșnică.