Evanghelia după Matei - Capitolul 24
Semnele Sfârșitului și Venirea Fiului Omului
1
Și ieșind Iisus din templu, S-a dus și s-au apropiat de El ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului.
2
Iar El, răspunzând, le-a zis: Vedeți toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească.
3
Și șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?
4
Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeți să nu vă amăgească cineva.
5
Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți îi vor amăgi.
6
Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul.
7
Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și va fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri.
8
Dar toate acestea sunt începutul durerilor.
9
Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu.
10
Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții; și se vor urî unii pe alții.
11
Și mulți proroci mincinoși se vor scula și pe mulți îi vor amăgi.
12
Și pentru că se va înmulți fărădegeă, se va răci dragostea multora.
13
Iar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.
14
Și se va propovădui această evanghelie a împărăției în toată lumea, spre mărturie tuturor neamurilor, și atunci va veni sfârșitul.
15
Când, deci, veți vedea urâciunea pustiirii, cea spusă prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt (cel ce citește să înțeleagă),
16
Atunci cei din Iudeea să fugă la munți;
17
Cel ce este pe acoperiș să nu se coboare să-și ia ceva din casă;
18
Și cel ce este la câmp să nu se întoarcă înapoi să-și ia haina.
19
Vai celor care sunt însărcinate și celor ce alăptează în zilele acelea!
20
Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici sâmbăta.
21
Căci atunci va fi necaz mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi.
22
Și de nu s-ar scurta zilele acelea, nu s-ar mântui niciun trup; dar pentru cei aleși se vor scurta zilele acelea.
23
Atunci, dacă vă va zice cineva: Iată, aici este Hristosul, sau acolo, să nu credeți.
24
Căci se vor scula hriști mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne mari și minuni, încât să amăgească, de ar fi cu putință, și pe cei aleși.
25
Iată, mai dinainte v-am spus.
26
Dacă, dar, vă vor zice: Iată, în pustie este, să nu ieșiți; iată, în cămări, să nu credeți.
27
Căci precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului.
28
Oriunde va fi mortăciunea, acolo se vor aduna vulturii.
29
Iar îndată după necazul zilelor acelea, soarele se va întuneca și luna nu-și va da lumina ei și stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor clătina.
30
Și atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer, și atunci se vor boci toate semințiile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și slavă multă.
31
Și va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiță cu glas mare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă margine a lor.
32
Iar de la smochin învățați pilda: Când ramura lui se face moale și dă frunze, știți că aproape este vara.
33
Astfel și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că aproape este, la uși.
34
Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până ce toate acestea se vor face.
35
Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
36
Iar despre ziua aceea și ceasul, nimeni nu știe, nici îngerii cerurilor, ci numai Tatăl Meu.
37
Iar precum au fost zilele lui Noe, așa va fi și venirea Fiului Omului.
38
Căci precum au fost în zilele dinainte de potop, mâncând și bând, însurându-se și măritându-se, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39
Și nu au băgat de seamă până ce a venit potopul și i-a luat pe toți, așa va fi și venirea Fiului Omului.
40
Atunci doi vor fi la câmp: unul va fi luat, iar celălalt lăsat.
41
Două vor fi măcinând la râșniță: una va fi luată, iar cealaltă lăsată.
42
Privegheați dar, că nu știți în care ceas vine Domnul vostru.
43
Iar aceasta să o știți, că de ar fi știut tatăl familiei în care strajă vine furul, ar fi privit și n-ar fi lăsat să i se spargă casa.
44
De aceea și voi fiți gata, că în ceasul în care nu cugetați vine Fiul Omului.
45
Cine este, dar, robul credincios și înțelept, pe care l-a pus domnul său peste cămenii lui, să le dea hrana la vreme?
46
Fericit este robul acela pe care, venind domnul său, îl va găsi făcând așa.
47
Adevărat vă spun că peste toate avuțiile sale îl va pune.
48
Iar de va zice robul cel rău în inima sa: Zăbovește domnul meu,
49
Și va începe să bată pe tovarășii lui de robie și să mănânce și să bea cu cei beți,
50
Va veni domnul robului aceluia în ziua în care nu nădăjduiește și în ceasul pe care nu-l știe,
51
Și-l va tăia în două și partea lui o va pune cu fățarnicii; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
Comentariul spiritual al Capitolului 24
Distrugerea templului și întrebarea despre sfârșituri (versetele 1-3)
Ieșirea lui Iisus din templu marcheaseță părăsirea definitivă a centrului religios al Israelului. Ucenicii, impresionați de măreția clădirilor templului, nu realizează că prezența divină pleacă din acel loc. Templul lui Irod era una dintre marile minuni arhitectonice ale lumii antice, cu pietre urieșe și ornamente de aur.
"Nu va rămâne aici piatră pe piatră" - profeția s-a împlinit literal în 70 d.Hr. când romanii au distrus complet templul. Această declarație a fost șocantă pentru ucenici, care nu puteau concepe Iudaismul fără templu.
Muntele Măslinilor avea semnificații profetice (Zaharia 14:4). Întrebarea tripla a ucenicilor combină trei evenimente distincte: distrugerea templului, venirea lui Hristos, și sfârșitul veacului. Hristos răspunde la toate trei, dar le amestește într-o perspectivă profetică complexă.
"De o parte" - conversația privată arată natura specială a acestei revelații. Nu este pentru mulțimi, ci pentru pregătirea liderilor bisericii pentru ce avea să vină.
Semnele precedente și avertizările (versetele 4-14)
"Vedeți să nu vă amăgească cineva" - prima și cea mai importantă avertizare. În timpul crizelor, oamenii devin mai vulnerabili la înganarea religioasă și politică. Proliferarea meșilora falsi este un semn al sfârșitului timpurilor.
"Mulți vor veni în numele Meu" - aceasta s-a împlinit istoric prin mulțimi de pretenți mesianici care au apărut înaintea și după distrugerea Ierusalimului. Dar se referă și la perioade ulterioare din istoria bisericii.
Războaiele și zvonurile de războaie sunt constante în istorie, dar intensificarea lor marchează apropierea judecății. "Trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul" - aceste evenimente sunt necesarări în planul divin, dar nu indică imientața sfârșitului.
"Neam peste neam și împărăție peste împărăție" - conflictele la nivel internațional. Foamete, ciumă și cutremure "pe alocuri" - calamitățile naturale vor fi locale inițial, dar vor crește în intensitate și frecvență.
"Toate acestea sunt începutul durerilor" - imaginea durerilor nașterii sugerează că aceste evenimente prevestesc nașterea unei lumi noi, nu doar distrugerea celei vechi.
Persecuția credincioșilor - "vă vor da spre asuprire și vă vor ucide" - s-a împlinit în primul secol și continuă periodic de-a lungul istoriei. "Veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu" - opoziția față de creștinism nu este accidentală, ci spirituală.
"Mulți se vor sminti" - abandonarea credinței sub presiune. "Se vor vinde unii pe alții" - trădarea în comunitatea creștină, probabil pentru evitarea persecuției.
Proliferarea profeților minînoși și a învățăturilor false. În vremuri de criză, adevărul devine mai dificil de discernut.
"Se va înmulți fărădegea, se va răci dragostea multora" - corelarea dintre declinul moral general și răcirea spirituală. Când normele morale se prăbușesc în societate, chiar și credincioșii sunt afectați.
"Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui" - nu o salvare prin fapte, ci perseverența ca dovadă a credinței autentice. Răbdarea nu este passivitate, ci rezistență activă împotriva forțelor opuse.
"Se va propovădui această evanghelie a împărăției în toată lumea" - misia globală trebuie împlinită înainte de sfârșit. "Spre mărturie tuturor neamurilor" - nu neapărat convertirea tuturor, ci oferirea șansei tuturor de a auzi Evanghelia.
Urâciunea pustiirii și marea necaz (versetele 15-28)
"Urâciunea pustiirii... spusă prin Daniel proorocul" se referă la Daniel 9:27, 11:31, 12:11. Aceasta a avut o împlinire parțială cu Antiohus Epifan (168 î.Hr.) și cu distrugerea templului (70 d.Hr.), dar indicață și o împlinire finală escatologică.
"Stând în locul cel sfânt" - profanarea sanctuarului prin prezența a ceva abominabil pentru Dumnezeu. "Cel ce citește să înțeleagă" - indică necesitatea disceerna lui spiritual pentru recunoașterea acestor semne.
"Cei din Iudeea să fugă la munți" - instrucne specifice pentru refugiul fizic. Istoricul Eusebius relatează că creștinii din Ierusalim au fugit la Pella înainte de asediul roman, urmând această profetie.
Urgenta fugii - "cel ce este pe acoperiș să nu se coboare", "cel de la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina" - indicață că judecata va veni atât de repede încât nu va fi timp pentru pregătiri normale.
"Vai celor care sunt însărcinate și celor ce alap tează" - compasiune pentru cei care vor fi cel mai vulnerabili într-o situație de refugiu urgent. Nu este o blestem, ci recunoașterea realității dure a situației.
"Rugăti-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici sâmbăta" - iarna face călătoria pe jos extrem de dificilă. Sâmbăta ar fi creat conflictări de conștiință pentru evreii creștini și ar fi limitat opțiunile de călătorie.
"Necaz mare, cum n-a fost de la începutul lumii" - superlativul indicață o calamitate fără precedent. Aceasta poate se referîn la distrugerea Ierusalimului (unde istoricul Josephus estimează peste un milion de morți) sau la tribulația finală.
"Pentru cei aleși se vor scurta zilele acelea" - intervenția divină pentru limitarea suferinei. Fără aceasta, "nu s-ar mântui niciun trup" - indicață că forțele distructive ar fi totale fără restricția divină.
Mesii minînoși vor fi deosebit de activi înzilele crizei. "Semne mari și minuni" - puterea supranaturală nu garan ează autenticitatea mesajului. Chiar și "cei aleși" pot fi amăgiți de semnele false dacă nu sunt vigilent.
"Nu ieșiți... nu credeți" - Hristosul adevărat nu va veni în secret sau în locații ascunse. Venirea Lui va fi universal vizibilă.
"Precum fulgerul ieșe de la răsărit și se arată până la apus" - venirea lui Hristos va fi instantană, universală și imposibil de ratat. Nimeni nu va avea nevoie de confirmare de la alții.
"Oriunde va fi mortăciunea, acolo se vor aduna vulturii" - un proverb care sugerează că judecata va veni automat și în mod naturêl unde există coruperea spirituală.
Venirea Fiului Omului - evenimente cosmice (versetele 29-31)
"Imediat după necazul zilelor acelea" - legătura directă între tribulație și venirea cosmică. "Soarele se va întuneca și luna nu-și va da lumina ei" - limbaj apocaliptic standard care indicață cataclism cosmic sau judecata divină.
"Stelele vor cădea din cer" - nu neapărat literal, ci folosind imagini familiare pentru a descrie realități care depășesc experiența normală. "Puterile cerurilor se vor clătina" - chiar și ordinea cosmică stabilă va fi afectată.
"Se va arăta semnul Fiului Omului în cer" - un semn divin distinctiv va anunța venirea. Natura exactă a acestui semn nu este specificată, dar va fi inconfundabil.
"Se vor boci toate semințiile pământului" - reacția universală de lamentație, probabil din cauza realizării că judecata este iminentă. Aceasta citește Zaharia 12:10-12.
"Vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și slavă multă" - evoca Daniel 7:13-14. Norii simbolizează prezența divină (teofania). Acest va fi contrastul complet cu prima venire în smerenie.
"Va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiță cu glas mare" - mobilizarea forțelor cerurilor pentru mission finală. Trâmbița avea semnificații liturgice (adunare) și militare (bătălie).
"Vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi" - strângerea universală a poporului lui Dumnezeu din toată lumea. "Din cele patru vânturi" indică universalitate completă - nord, sud, est, vest.
Pilda smochinului și certitudinea profeției (versetele 32-35)
"De la smochin învățați pilda" - o observație simpla din natura pentru înțelegerea profeției. Când ramura "se face moale și dă frunze", vara este "aproape".
Aplicare: "când veți vedea toate acestea, să știți că aproape este, la uși" - semnele vor fi la fel de clare și predictibile ca schimbările sezoniere.
"Nu va trece neamul acesta până ce toate acestea se vor face" - interpretat diferit: 1) generația contemporană cu Hristos (pentru distrugerea templului); 2) poporul evreu ca etnie; 3) generația care vede începerea semnelor finale; 4) natura umană în general. Contextual, prima interpretare pare cel mai plauzibilă pentru o parte din profeție.
"Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" - contrastul între impermanenta fizică și eternitatea cuvântului divin. Aceasta este o afirmație extraordinară despre autoritatea și natura divină a învățăturii lui Hristos.
Nepredictibilitatea timing ului și necesitatea vigilentei (versetele 36-44)
"Despre ziua aceea și ceasul, nimeni nu știe" - limit ări clara a cunoașterii profetice. "Nici îngerii cerurilor" - chiar ființele ceresti nu cunosc timing ul exact. "Ci numai Tatăl Meu" - cunotința exclusivă a Tatălui.
Aceasta părea să limiteze cunotința lui Hristos ca Fiul, ridicând întrebări despre natura Lui divină. Unii Părinți ai Bisericii au explicat aceasta ca o limitație voluntară a cunoașterii omenesti a lui Hristos în timpul incarnării.
"Precum au fost zilele lui Noe" - paralel cu perioada antediluviană. Problema nu era activitatea normală ("mâncând și bând, însurându-se și măritându-se"), ci incontința de judecata care se apropia.
"Nu au băgat de seama până ce a venit potopul" - ignor area avertisment ului profetic. Noe predica de mult timp (2 Petru 2:5), dar a fost ignorat până când a fost prea târziu.
"Doi vor fi la câmp: unul va fi luat, iar celălalt lăsat" - separare subită bazata pe condiția spirituală internă, nu pe aparențe externe. Oamenii care par identici exterior pot avea destine complet diferite.
"Privaghiați" - imperativ pentru vigilentă spirituală constantă. "Că nu știți în care ceas vine Domnul vostru" - impredictibilitatea necesi ă pregătire constantă.
Pilda hot ului în noapte ilu streaza necesitatea vigilent ei. "Dacă ar fi știut... tatăl familiei" - cunoașterea anticipată ar fi dus la pregătire. Venirea "ca un fur" nu înseamnă rau, ci nepredictabilitate.
"Fiți gata, că în ceasul în care nu cuget ați vine Fiul Omului" - pregătirea spirituală trebuie să fie o stare permanentă, nu o activitate de ultimă clipă.
Parabola robului credincios și necredincios (versetele 45-51)
Această parabołă se concentrează pe responsabilitătea liderilor spirituali în perioada de așteptare. "Robul credincios și înțelept" - combinația de fidelitate morală și înțelepciune practică.
"Pe care l-a pus domnul său peste cămenii lui" - delegarea autorității cu responsabilitate specifică. "Să le dea hrana la vreme" - provide area spirituală regulată și la momentul potrivit.
"Fericit este robul acela pe care, venind domnul său, îl va găsi făcând așa" - emphasize acțiunea continuă, nu doar intenția bună. Fericirea vine din faithfulness în sarcină, nu din cunoașterea timpului exacta a revenirii.
"Peste toate avuțiile sale îl va pune" - promisiunea de autoritație extinsă ca răsplătă pentru fidelitatea în responsibility limitata.
Contrastul: "Robul cel rău" începe să gândească "Zăbovește domnul meu" - problem a nu este necesarmente neg area revenirii, ci amprenta ei întele înătură și comportament ul iresponsabil resulting.
"Va începe să bată pe tovarășii lui de robie" - abuzul de autoritate. "Să mănânce și să bea cu cei beți" - compromis moral și social cu cei care nu împărtășesc valorile spiritual e.
"Va veni domnul... în ziua în care nu nădăjduiște" - ironia: cel care crede că domnul întârzie este prins nepregatațit, în timp ce cel care așteaptă vigilent este gata.
"Și-l va tăia în doua" - imagine de pedeapsă extremă pentru trădare. "Partea lui o va pune cu fățarnicii" - destiny ul final alături de alți hipocriți religiosi.
"Plansul și scrosnirea dinților" - expresia regret ului extrem și a suferinei. Aceasta se referă la realiza rea tarzie a oportunității irosita și a consequences irevoker bile.
Învățăminte spirituale pentru viața creștină
1. Vigilenta față de înșelăciune: Timpurile dificila măresc vulnerabilitatea la mesajele religioase false. Discernerea spirituală constantă este esențială.
2. Perseverența în crederea: Fidelitatea până la capăt este evi dența credinței autentice, nu cauza salvării.
3. Misiunea globală: Evanghelia trebuie predicată la toate neamurile înainte de sfârșit - aceasta ne motivează pentru evangheli are urgentă.
4. Pregătirea pentru refug iu spiritual: Când înganarea religioasă devine predominantă, credincioșii trebuie să fie gata pentru separ are și izolare.
5. Kimitările cunoașterii profetice: Chiar și cu profeție detaliată, timing ul exact rămâne necunoscut - aceasta prevent ă calculate și menține vigilenta.
6. Universali tatea judecății finale: Separarea finală va fi basată pe realitatea spirituală internă, nu pe apartențe externe sau proximity fizica.
7. Responsabilitate leadership ului spiritual: Cei în pozit¬ii de autoritate spirituală au responsibility specială pentru fedărea regulată și faithfulă a poporului lui Dumnezeu.
8. Promptitu dinea constantă: Viața creștină trebuie trăită într-o stare de pregat ire permanentă, nu în așteptare pasivă.