Evanghelia după Matei - Capitolul 23
Vai Vouă, Fățarnicilor!
1
Atunci a vorbit Iisus mulțimilor și ucenicilor Săi,
2
Zicând: Cărturarii și fariseii au șezut în scaunul lui Moise;
3
Deci toate câte vă vor zice vouă, faceți-le și păziți-le; dar după faptele lor nu faceți, că ei zic, dar nu fac.
4
Că leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le miște.
5
Toate faptele lor le fac ca să fie priviți de oameni; căci își lățesc filacteriile și își măresc ciucurii de pe poale.
6
Și le place să stea în capul mesei la ospețe și în băncile dintâi, în sinagogi,
7
Și să li se plece lumea în piețe și să fie numiți de oameni: Rabi.
8
Voi însă să nu vă numiți rabi, că unul este Învățătorul vostru: Hristos, iar voi toți sunteți frați.
9
Și tată al vostru să nu numiți pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
10
Nici învățători să nu vă numiți, că Învățătorul vostru este unul: Hristos.
11
Și care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
12
Cine se va înălța pe sine se va smeri, și cine se va smeri pe sine se va înălța.
13
Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici, că încuiați împărăția cerurilor înaintea oamenilor, căci nici voi nu intrați, nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!
14
Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici, că mâncați casele văduvelor și pentru vederea lumii faceți rugăciuni lungi! De aceea veți lua mai mare osândă.
15
Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici, că înconjurați marea și uscatul să faceți un prozelit; și când s-a făcut, îl faceți fiu al gheenei, îndoit decât voi!
16
Vai vouă, călăuzilor orbi, care ziceți: Cine va jura pe templu, nu este nimic; dar cine va jura pe aurul templului, este dator!
17
Nebunilor și orbilor! Care este mai mare: aurul, sau templul care sfințește aurul?
18
Și: Cine va jura pe altar, nu este nimic; dar cine va jura pe darul care este pe el, este dator!
19
Nebunilor și orbilor! Care este mai mare: darul, sau altarul care sfințește darul?
20
Deci cel ce jură pe altar jură pe el și pe toate cele ce sunt pe el;
21
Și cel ce jură pe templu jură pe el și pe Cel ce locuiește în el;
22
Și cel ce jură pe cer jură pe scaunul lui Dumnezeu și pe Cel ce ședea pe el.
23
Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici, că dați zeciuială din măghiran și mărar și chimen și ați lăsat cele mai grele ale legii: judecata și mila și credința; pe acestea trebuia să le faceți și pe acelea să nu le lăsați.
24
Călăuzilor orbi, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila!
25
Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici, că curățați pe dinafară paharul și blida, iar pe dinăuntru sunt pline de răpire și lăcomie!
26
Fariseu orb! Curăță întâi dinăuntrul paharului și al blidei, ca să fie curat și pe dinafară.
27
Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici, că vă asemănați cu morminte văruit, care pe dinafară par frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de toată spurcăciunea!
28
Astfel și voi pe dinafară păreți oamenilor drepți, iar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie și de nelegiuire.
29
Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici, că zidiți mormintele proorocilor și împodobiți mormintele celor drepți,
30
Și ziceți: Dacă am fi fost în zilele părinților noștri, nu am fi fost părtași cu ei la sângele proorocilor.
31
Prin aceasta mărturisiți pentru voi înșivă că sunteți fii ucigașilor proorocilor.
32
Și voi umpleți măsura părinților voștri!
33
Șerpi, pui de vipere! Cum veți scăpa de osânda gheenei?
34
De aceea, iată, Eu trimit la voi proroci și înțelepți și cărturari; și din ei pe unii îi veți omorî și răstigni, și pe alții îi veți biciui în sinagogile voastre și îi veți prigoni din cetate în cetate,
35
Ca să vină asupra voastră tot sângele cel drept vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Avil până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați omorât între templu și altar.
36
Adevărat vă spun că toate acestea vor veni asupra neamului acestuia.
37
Ierusalime, Ierusalime, care omori proorocii și cu pietre ucizi pe cei trimiși la tine! De câte ori am voit să adun pe fiii tăi, precum cloșca își adună puii sub aripi, și n-ați voit!
38
Iată, vi se lasă casa voastră pustie.
39
Căci vă spun că de acum nu Mă veți mai vedea până ce veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!
Comentariul spiritual al Capitolului 23
Autoritatea legitimă și ipocrizia religioasă (versetele 1-12)
Capitolul 23 reprezintă cea mai severă condamnare a ipocriziei religioase din întreaga Evanghelie. Hristos nu atacă autoritatea legitimă, ci coruperea acesteia. "Cărturarii și fariseii au șezut în scaunul lui Moise" - aceasta recunoaște că ei dețin o autoritate legitimă de interpretare a Legii.
"Toate câte vă vor zice vouă, faceți-le și păziți-le; dar după faptele lor nu faceți" - distinctia crucială între învățătura adevărată și exemplul personal corupt. Adevărul nu este invalidat de caracterul celui care îl predică, dar exemplul rău poate deveni o piedică majoră pentru alții.
"Leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat" - hipercriticism legalistic transformă religia dintr-o relație cu Dumnezeu într-o povară insuportabilă. În contrast cu jugul lui Hristos care este "bun și sarcina ușoară" (11:30), fariseii impun standarde imposibile pe care ei înșiși nu le respectă.
"Toate faptele lor le fac ca să fie priviți de oameni" - motivația fundamentală greșită. Religia devine teatru pentru admirația publică în loc să fie autentică relație cu Dumnezeu. Filacteriile lățite și ciucurii măriți sunt simboluri exterioare de pietate folosite pentru auto-promovare.
Dorința de onoruri - "capul mesei", "băncile dintâi", "plecăciuni în piețe", titlul "Rabi" - arată că ei caută recunoaștere umană în loc de aprobarea divină. Aceasta pervertește complet natura slujirii religioase.
Învățătura lui Hristos despre egalitatea spirituală: "voi toți sunteți frați" subversează ierarhiile religioase artificiale. "Un este Învățătorul vostru: Hristos" - autoritatea spirituală supremă aparține doar lui Hristos.
"Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri" - aceasta interzice cultul personalității religioase. Niciun lider spiritual nu poate pretinde autoritatea paternală absolută care aparține doar lui Dumnezeu.
"Care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru" - paradoxul creștinismului: măreția se măsoară prin slujire, nu prin dominare. Aceasta inversează complet valorile lumești ale puterii și prestigiului.
Cele șapte "Vai" - anatomia ipocriziei (versetele 13-33)
Primul "Vai" (v. 13): Închiderea Împărăției cerurilor. Ei nu doar că refuză să intre ei înșiși, dar îi împiedică și pe alții. Aceasta este cea mai gravă acuzație - transformarea religiei dintr-o cale de mântuire într-un obstacol pentru ea.
Al doilea "Vai" (v. 14): Exploatarea religioasă a vulnerabililor. "Mâncați casele văduvelor" arată cum autoritatea religioasă poate fi folosită pentru exploatare economică a celor mai neapărați membri ai societății.
Al treilea "Vai" (v. 15): Prozelitismul dăunător. Ei fac eforturi mari pentru convertiri, dar convertesc oamenii la o versiune coruptă a religiei, făcându-i "fii ai gheenei îndoit decât voi". Fanatismul religios al convertilor poate depăși pe cel al învățătorilor lor.
Al patrulea "Vai" (v. 16-22): Casuistica morală. Distinctiile artificiale între diferite tipuri de jurăminte arată cum legile complexe pot fi folosite pentru a evita obligatiile morale reale. "Călăuzilor orbi" - ironia tragică a celor care ar trebui să ofere îndrumăre spirituală dar sunt ei înșiși orbi spiritual.
Al cincilea "Vai" (v. 23-24): Prioritățile inversate. Zeciuiala din "măghiran și mărar și chimen" (plante mărunte) în timp ce neglijează "judecata și mila și credința" - esența adevăratei spiritualități. "Strecurați țânțarul și înghițiți cămila" - imagine comică dar devastatoare a scrupulozității în măruntișuri și nepăsării față de lucrurile esențiale.
Al șaselea "Vai" (v. 25-26): Curăția externă vs. corupția internă. Paharul și blida curate pe dinafară, dar murdare înăuntru simbolizează perfect ipocrizia. Problema nu este cu ritualurile de curățenie, ci cu neglijarea purității inimii.
Al șaptelea "Vai" (v. 27-28): Mormintele văruit. Imaginea celor mai puternică: frumuseța exterioară care ascunde moartea spirituală. "Pe dinafară păreți oamenilor drepți, iar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie și de nelegiuire."
Al optulea "Vai" (v. 29-33): Ipocrizia istorică. Ei construiesc morminte pentru profeții pe care strămoșii lor i-au ucis, pretinzând că ei nu ar fi făcut la fel. Dar prin respingerea lui Hristos, ei dovedesc că sunt "fii ucigașilor profeților", continuând aceeași tradiție de respingere a mesajului divin.
"Șerpi, pui de vipere!" - folosește aceeași imagine pe care Ioan Botezătorul o aplicase fariseilor (3:7). Aceasta arată continuitatea mesajului divin prin diferiți mesageri.
Profeția și lamentația asupra Ierusalimului (versetele 34-39)
"Eu trimit la voi proroci și înțelepți și cărturari" - Hristos Se identifică cu Yahweh din Vechiul Testament care trimite mesageri. Aceasta este o afirmație clară de divinitate. El știe că mesagerii Lui vor fi respinsi și ucisi, dar îi trimite în continuare.
"Pe unii îi veți omorî și răstigni" - profeție specifică despre soarta apostolilor și a bisericii primitive. "Îi veți biciui în sinagogile voastre" - prefigurarea persecuțiilor care vor urma.
"Să vină asupra voastră tot sângele cel drept vărsat pe pământ" - de la Abel la Zaharia fiul lui Barachia. Aceasta cuprinde întreaga istorie a violenței împotriva dreptilor, de la prima crimă la ultima menționată în canonul ebraic.
"Toate acestea vor veni asupra neamului acestuia" - nu o condamnare etnică, ci o judecată asupra generației care respinge în mod final pe Mesia. Aceasta s-a împlinit istoric cu distrugerea Ierusalimului în 70 d.Hr.
Lamentația asupra Ierusalimului (v. 37-39) arată inima lui Dumnezeu pentru orașul ales. "De câte ori am voit să adun pe fiii tăi" - imaginea găinii care își protejează puii sub aripi exprimă dragostea maternală a lui Dumnezeu pentru poporul Său.
"N-ați voit!" - respingerea persistentă a iubirii divine. Dumnezeu nu forțează dragostea, ci o oferă constant și o retrage cu durere când este respinsă.
"Vi se lasă casa voastră pustie" - părăsirea templului de către prezența divină. Aceasta prefigurează distrugerea fizică care va urma.
"Nu Mă veți mai vedea până ce veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!" - promisiune de restaurare escatologică. Va veni un timp când Israel Îl va recunoaște pe Mesia.
Învățăminte spirituale pentru viața creștină
1. Autoritatea adevărată vs. ipocrizia: Respectarea autorității legitime nu înseamnă imitarea comportamentului ipocrit. Adevărul rămâne valid indiferent de caracterul celui care îl predică.
2. Motivația în slujirea religioasă: Diferența crucială între slujirea pentru gloria lui Dumnezeu și cea pentru recunoașterea umană. Prima duce la umilință, a doua la mândrie spirituală.
3. Egalitatea spirituală: În fața lui Dumnezeu, toți oamenii sunt frați. Nicio hierarhie umană nu poate pretinde autoritatea divină absolută.
4. Prioritățile spirituale: Esențialul (dreptatea, mila, credința) nu trebuie sacrificat pentru observanțele externe, oricât de meticuloase ar fi acestea.
5. Puritatea interioară: Transformarea inimii este prioritatea supremă. Reforma exterioară fără schimbare internă este inutilă.
6. Responsabilitatea spirituală: Cei care au primit mai multă lumină spirituală au o răspundere mai mare. Abuzul de autoritate religioasă atrage judecata divină.
7. Dragostea divină și libertatea umană: Dumnezeu oferă iubire și protecție, dar respectă libera alegere umană, chiar când aceasta duce la respingerea Sa.