Evanghelia după Matei - Capitolul 22

Pilda Nunții și Întrebările Fariseilor

1 Și, răspunzând, Iisus a vorbit iarăși în pilde, zicându-le:
2 Împărăția cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său.
3 Și a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au voit să vină.
4 Iarăși a trimis alte slugi, zicând: Spuneți celor chemați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncii mei și cele îngrășate s-au junghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă.
5 Dar ei, fără să țină seama, s-au dus: unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui;
6 Iar ceilalți, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit și le-au ucis.
7 Și auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, și trimițând oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și cetății lor i-au dat foc.
8 Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici.
9 Mergeți deci la răspântiile drumurilor și pe câți veți găsi, chemați-i la nuntă.
10 Și ieșind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți.
11 Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat cu haină de nuntă;
12 Și i-a zis: Prietenul meu, cum ai intrat aici, neavând haină de nuntă? Iar el a amuțit.
13 Atunci a zis împăratul către slujitori: Legați-l de mâini și de picioare și scoateți-l în întunericul cel din afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși.
15 Atunci, ducându-se fariseii, au ținut sfat cum să-L prindă în vorbă.
16 Și au trimis la El pe ucenicii lor cu irodienii, zicând: Învățătorule, știm că ești adevărat și învăți calea lui Dumnezeu întru adevăr și nu-Ți pasă de nimeni, căci nu te uiți la fața oamenilor.
17 Spune-ne, dar: Ce ți se pare? Se cuvine a da bir Cesarului, sau nu?
18 Cunoștind însă Iisus răutatea lor, a zis: Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor?
19 Arătați-Mi banul birului. Iar ei I-au adus un dinar.
20 Și le zice: A cui este chipul acesta și scrisul?
21 Zis-au Lui: Ale Cesarului. Atunci le zice: Dați dar Cesarului cele ale Cesarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
22 Și auzind s-au minunat și, lăsându-L, au plecat.
23 În ziua aceea au venit la El saducheii, care zic că nu este învierea, și L-au întrebat,
24 Zicând: Învățătorule, Moise a zis: Dacă cineva va muri fără copii, fratele lui să se însoare cu nevasta lui și să ridice sămânță fratelui său.
25 Erau la noi șapte frați; și cel dintâi, însurându-se, a murit și, neavând sămânță, a lăsat nevasta sa fratelui său.
26 La fel și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.
27 Iar după toți a murit și femeia.
28 La înviere, dar, a căruia din cei șapte va fi nevasta? Căci toți au avut-o.
29 Răspunzând Iisus, le-a zis: Rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30 Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii în cer.
31 Iar despre învierea morților, n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, care zice:
32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii.
33 Și auzind mulțimile s-au uimit de învățătura Lui.
34 Iar fariseii, auzind că a astupat gura saducheilor, s-au adunat la un loc.
35 Și a întrebat unul dintre ei, legist, ispitindu-L:
36 Învățătorule, care este porunca cea mare în lege?
37 Iar Iisus i-a zis: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.
38 Aceasta este porunca cea mare și dintâia.
39 Iar a doua, asemenea ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
40 În aceste două porunci atârnă toată legea și prorocii.
41 Iar adunându-se fariseii, Iisus i-a întrebat,
42 Zicând: Ce vă pare vouă despre Hristos? Al cui fiu este? Zis-au Lui: Al lui David.
43 Le zice: Cum, dar, David, întru duhul, Îl chiamă Domnul, zicând:
44 A zis Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale?
45 Dacă, dar, David Îl chiamă Domnul, cum este fiul lui?
46 Și nimeni nu putea să-I răspundă un cuvânt, nici nu a îndrăznit cineva din ziua aceea să-L mai întrebe.