Evanghelia după Matei - Capitolul 21

Intrarea în Ierusalim și Curățirea Templului

1 Iar când s-au apropiat de Ierusalim și au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici,
2 Zicându-le: Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată veți găsi o asină legată și un mânz cu ea; dezlegați-o și aduceți-o la Mine.
3 Și dacă vă va zice cineva ceva, veți spune că-I trebuie Domnului; și le va trimite îndată.
4 Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice:
5 Spuneți fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând și șezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug.
6 Mergând deci ucenicii și făcând după cum le-a poruncit Iisus,
7 Au adus asina și mânzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut peste ele.
8 Și cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele pe cale, iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale,
9 Iar mulțimile care mergeau înaintea Lui și care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
10 Și intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta?
11 Iar mulțimile ziceau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.
12 Și a intrat Iisus în templul lui Dumnezeu și a scos afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor și scaunele celor ce vindeau porumbei,
13 Și le-a zis: Scris este: Casa Mea casă de rugăciune se va chema, iar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari.
14 Și au venit la El în templu orbi și șchiopi și i-a vindecat.
15 Văzând însă arhiereii și cărturarii minunățiile pe care le făcea și pe copii strigând în templu și zicând: Osana Fiului lui David!, s-au supărat
16 Și I-au zis: Auzi ce zic aceștia? Iar Iisus le-a zis: Da; n-ați citit niciodată că: Din gura pruncilor și a celor ce sug Ți-ai gătit laudă?
17 Și lăsându-i, a ieșit din cetate la Betania și a înnoptat acolo.
18 Dimineața, întoarcându-Se în cetate, a flămânzit.
19 Și văzând un smochin lângă cale, a venit la el și n-a găsit nimic în el decât numai frunze și i-a zis: Să nu mai iasă rod din tine în veci! Și îndată s-a vestejit smochinul.
20 Și văzând ucenicii s-au minunat, zicând: Cum îndată s-a vestejit smochinul?
21 Răspunzând Iisus, le-a zis: Adevărat vă spun: De veți avea credință și nu vă veți îndoi, nu numai ale smochinului veți face, ci chiar și acestui munte de-i veți zice: Ridică-te și du-te în mare, se va face.
22 Și toate câte veți cere în rugăciune, având credință, veți lua.
23 Și venind El în templu, s-au apropiat de El, pe când învăța, arhiereii și bătrânii poporului, zicând: Cu ce putere faci Tu acestea? Și cine Ți-a dat puterea aceasta?
24 Răspunzând Iisus, le-a zis: Vă voi întreba și Eu un cuvânt și, dacă Mi-l veți spune, vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea.
25 Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom zice: Din cer, ne va zice: Pentru ce, dar, nu l-ați crezut?
26 Iar dacă vom zice: De la oameni, ne temem de mulțime, căci toți pe Ioan îl au ca proroc.
27 Și răspunzând lui Iisus, au zis: Nu știm. Zis-a și El lor: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.
28 Ce vi se pare însă? Un om avea doi fii și, venind la cel dintâi, a zis: Fiule, du-te astăzi, lucrează în via mea.
29 Iar el, răspunzând, a zis: Nu voiesc; dar după aceea, pocăindu-se, s-a dus.
30 Și venind la celălalt, i-a zis la fel. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, doamne; și nu s-a dus.
31 Care din cei doi a făcut voia tatălui? Zis-au: Cel dintâi. Zis-a lor Iisus: Adevărat vă spun că vameșii și desfrânatele vă iau înainte în împărăția lui Dumnezeu.
32 Căci a venit Ioan la voi pe calea dreptății și nu l-ați crezut; iar vameșii și desfrânatele l-au crezut; iar voi, văzând, nici după aceea nu v-ați pocăit ca să-l credeți.
33 Altă pildă ascultați: Era un om tatăl familiei, care a sădit o vie și a împrejmuit-o cu țărcuri și a săpat în ea teasc și a zidit turn și a dat-o în arendă unor vii și a plecat.
34 Iar când s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vii, să ia roadele lui.
35 Și vierii, luând pe robii lui, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, pe altul l-au împroșcat cu pietre.
36 Iarăși a trimis alți robi, mai mulți decât cei dintâi, și le-au făcut la fel.
37 La urmă a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor rușina de fiul meu.
38 Dar vierii, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm și să-i luăm moștenirea.
39 Și luându-l, l-au scos afară din vie și l-au omorât.
40 Când va veni, dar, domnul viei, ce va face vierilor acelor?
41 Zis-au Lui: Pe cei răi rău îi va pierde și via o va da la alți vieri, care să-i dea roadele la vremurile lor.
42 Zis-a lor Iisus: N-ați citit niciodată în Scripturi: Piatra pe care au lepădat-o zidarii, aceasta s-a făcut cap de unghi; de la Domnul s-a făcut aceasta și este minunată în ochii noștri?
43 De aceea vă spun că se va lua de la voi împărăția lui Dumnezeu și se va da unui neam care să-i facă roadele.
44 Și cel ce va cădea peste piatra aceasta se va sfărâma; iar peste cine va cădea ea, îl va sfărâma.
45 Și auzind arhiereii și fariseii pildele Lui, au înțeles că despre ei grăiește.
46 Și căutând să-L prindă, s-au temut de mulțimi, că-L aveau ca proroc.