Evanghelia după Matei - Capitolul 20

Pilda Lucrătorilor din Vie

1 Căci împărăția cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrători pentru via sa.
2 Și învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa.
3 Și ieșind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alții stând în piață fără lucru.
4 Și le-a zis acelora: Mergeți și voi în vie, și ce va fi cu dreptul, vă voi da.
5 Iar ei s-au dus. Ieșind iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea, a făcut tot așa.
6 Ieșind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții, stând fără lucru, și le-a zis: De ce ați stat aici toată ziua fără lucru?
7 Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceți-vă și voi în vie și ce va fi cu dreptul veți lua.
8 Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi.
9 Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar.
10 Și venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat și ei tot câte un dinar.
11 Și după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei,
12 Zicând: Aceștia de pe urmă au făcut un ceas și i-ai făcut asemenea nouă, care am purtat greutatea zilei și dogoarea.
13 Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietenul meu, nu-ți fac nedreptate; nu cu un dinar te-ai învoit cu mine?
14 Ia al tău și du-te; voiesc să dau și acestuia de pe urmă ca și ție.
15 Sau nu îmi este slobod să fac cu ale mele ce voiesc? Sau ochiul tău este rău că eu sunt bun?
16 Astfel ultimii vor fi cei dintâi și cei dintâi vor fi ultimii. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși.
17 Și suind Iisus la Ierusalim, a luat cu Sine pe cei douăsprezece ucenici deoparte pe drum și le-a zis:
18 Iată ne suim la Ierusalim și Fiul omului va fi dat arhiereilor și cărturarilor și Îl vor osândi la moarte,
19 Și Îl vor da neamurilor ca să-L batjocorească și să-L biciuiască și să-L răstignească; și a treia zi va învia.
20 Atunci s-a apropiat de El mama fiilor lui Zebedeu cu fiii ei, închinându-i-se și cerând ceva de la El.
21 Iar El i-a zis: Ce voiești? Zis-a Lui: Zi ca să șadă aceștia, ai mei doi fii, unul la dreapta Ta și unul la stânga Ta, în împărăția Ta.
22 Răspunzând Iisus, a zis: Nu știți ce cereți. Puteți bea paharul pe care am să-l beau Eu și cu botezul cu care Eu mă botez să vă botezați? Zis-au Lui: Putem.
23 Și le zice: Paharul Meu îl veți bea și cu botezul cu care Eu mă botez vă veți boteza; dar a ședea la dreapta Mea și la stânga Mea nu este al Meu să dau, ci ale celor pentru care s-a gătit de Tatăl Meu.
24 Și auzind cei zece, s-au supărat pe cei doi frați.
25 Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Știți că domnitorii neamurilor stăpânesc peste ele și cei mari își arată puterea asupra lor.
26 Nu așa să fie între voi, ci cine va voi să fie mare între voi, să vă fie slujitor;
27 Și cine va voi să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob;
28 Precum și Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.
29 Și ieșind ei din Ierihon, a mers după El mulțime multă.
30 Și iată doi orbi, șezând lângă drum, auzind că trece Iisus, au strigat, zicând: Miluiește-ne, Doamne, Fiul lui David!
31 Iar mulțimea îi dojinea să tacă; dar ei mai tare strigau, zicând: Miluiește-ne, Doamne, Fiul lui David!
32 Și stând Iisus, i-a chemat și a zis: Ce voiți să vă fac?
33 Zis-au Lui: Doamne, să ni se deschidă ochii.
34 Și miluindu-Se Iisus, S-a atins de ochii lor și îndată și-au căpătat vederea și au mers după El.