Pildele lui Solomon - Capitolul 25

Pildele Strânse de Oamenii lui Ezechia

1 Iată încă vreo câteva din pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
2 Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraților stă în cercetarea lucrurilor.
3 Înălțimea cerurilor, adâncimea pământului, și inima împăraților sunt nepătrunse.
4 Scoate zgura din argint, și argintarul va face din el un vas ales.
5 Scoate pe cel rău dinaintea împăratului, și scaunul lui de domnie se va întări prin dreptate.
6 Nu te făli înaintea împăratului, și nu lua locul celor mari;
7 Căci este mai bine să ți se zică: „Suie-te mai sus!" decât să fii pogorât înaintea voievodului pe care ți-l văd ochii.
8 Nu te grăbi să te ceri la judecată, ca nu cumva, la urmă, să nu știi ce să faci, când te va face de rușine aproapele tău.
9 Apără-ți pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe față taina altuia,
10 Ca nu cumva cel ce te aude să te umple de rușine, și să rămână veșnic pe tine batjocura.
11 Un cuvânt spus la vremea lui este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint.
12 Ca o verigă de aur și o podoabă de aur curat, așa este înțeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare.
13 Ca răcoreala zăpezii pe timpul secerișului, așa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite; el înviorează sufletul stăpânului său.
14 Ca norii și vântul fără ploaie, așa este un om care se laudă cu o dărnicie mincinoasă.
15 Prin răbdare se înduplecă un voievod, și o limbă dulce poate zdrobi oase.
16 Dacă dai de miere, nu mânca decât cât îți ajunge, ca să nu ți se scârbească și s-o verși din gură.
17 Calcă rar în casa aproapelui tău, ca nu cumva să se sature de tine și să te urască.
18 Ca un buzdugan, ca o sabie și ca o săgeată ascuțită, așa este un om care face mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său.
19 Ca un dinte stricat și ca un picior care șchiopătează, așa este încrederea într-un om stricat, la ziua necazului.
20 Ca unul care își scoate haina pe o zi rece, ca oțetul turnat pe silitră, așa este cine cântă cântece unei inimi în mâhnire.
21 Dacă-i este foame vrăjmașului tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.
22 Căci făcând așa, cărbuni aprinși aduni pe capul lui, și Domnul îți va răsplăti.
23 Vântul de miazănoapte aduce ploaia, și limba care clevetește aduce o față mânioasă.
24 Mai bine să locuiești într-un colț pe acoperiș, decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare.
25 Ca apa rece pentru un suflet însetat, așa este o veste bună venită dintr-o țară depărtată.
26 Ca o fântână tulbure și ca un izvor stricat, așa este cel drept care se clatină înaintea celui rău.
27 Nu este bine să mănânci multă miere; tot așa nu este o cinste să alergi după slava ta.
28 Ca o cetate surpată și fără ziduri, așa este omul care nu este stăpân pe duhul lui.