Psalmii lui David - Psalmul 112
Lăudați, tineri, pe Domnul
1
Lăudaţi, tineri, pe Domnul, lăudaţi numele Domnului.
2
Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac.
3
De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele Domnului.
4
Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava Lui.
5
Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte
6
Şi spre cele smerite priveşte, În cer şi pe pământ?
7
Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman,
8
Ca să-l aşeze cu cei mari, cu cei mari ai poporului Său.
9
Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii.
Comentariul spiritual al Psalmului 112 (113)
Chemarea la laudă universală (versetele 1-3)
Psalmul 112 (în tradiția ebraică și creștină contemporană Psalmul 113) dă startul secțiunii "Hallel" (Psalmii 113-118) care se cântă la sărbătorile mari iudaice. Cuvintele inițiale "Halelu-Yah" (în română "Lăudați pe Domnul") dau numele acestei colecții.
"Lăudați, tineri, pe Domnul" - chemarea directă la adorație adresată tinerilor. Tinerețea este vremea energiei, entuziasmului și a vitalității, calitatți esențiale pentru lauda autentică. Tinerii sunt chemați să nu aștepte bătrânețea pentru a îl lăuda pe Dumnezeu.
"Lăudați numele Domnului" - lauda nu este adresată unei abstracțiuni, ci "numelui" lui Dumnezeu, care în gândirea biblică reprezintă caracterul, prezența și reputația divină. A lăuda numele înseamnă a celebra tot ceea ce este Dumnezeu.
"Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până în veac" - dimensiunea temporală a lăudării: de la momentul prezent până în eternitate. Lauda nu este o activitate temporară, ci vocația eternă a creației.
"De la răsăritul soarelui până la apus" - dimensiunea spațială a lăudării: întreaga planetă este chemată să participe. Această viziune universală depășește limitele etnice și naționale, anticipase marea misiune creștină "până la marginile pământului".
"Lăudat este numele Domnului" - această laudă nu depinde de dispozia noastră momentană, ci este o realitate obiectivă: Dumnezeu merită laudă indiferent dacă noi îl lăudăm sau nu.
Transcendența și supremația divină (versetele 4-6)
"Înălțat este peste toate neamurile Domnul" - supremația divină în relație cu toate puterile politice și naționale. Nici un lider, națiune sau imperiu nu se poate compara cu autoritatea lui Dumnezeu.
"Peste ceruri este slava Lui" - transcendența care depășește chiar și limitele cosmosului fizic. Slava lui Dumnezeu nu este conținută de univers, ci îl depășește. Cerurile, care pentru om reprezintă infinitul, pentru Dumnezeu sunt doar o sferă limitata a revelației Sale.
"Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru?" - întrebarea retorică care subli niază unicitatea absolută a lui Dumnezeu. Aceasta echouează cântarea lui Moise din Exodul 15:11: "Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?"
"Cel ce locuiește întru cele înălțite" - descrierea locuinței divine în sferele ceresti supreme. Dumnezeu nu este limitat de spațiu, dar își manifestă prezența în modul cel mai deplin în sfere care depășesc capacitatea umană de înțelegere.
"Și spre cele smerite privește" - paradoxul divin: Cel care este în cele mai înălțite locuri își îndreaptă atenția spre cele mai umile realități. Această combinare a transcendence cu imanența este unică lui Dumnezeu.
"În cer și pe pământ" - supravegherea universală care cuprinde atât realitățile spirituale (în cer), cât și materiale (pe pământ). Nu există sferă a existenței care să scape de atenția și grija lui Dumnezeu.
Grija divină pentru cei umili și îndețiti (versetele 7-9)
"Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac" - acțiunea divină de ridicare a celor aflați în cea mai de jos stare socială și economică. "Pulberea" simbolizează umilirea extremă, sărăcia care reduce pe om la praful pământului.
"Și ridică din gunoi pe cel sărmân" - imaginea și mai dramatică a transformării situației celor dezavanțajați. "Gunoiul" indică nu doar sărăcia, ci și dispreul social, condiția celor considerați "deșeuri" ale societății.
Această temă echouează cântarea Anei din 1 Samuel 2:8 și Magnificat-ul Mariei din Luca 1:52-53. Dumnezeu are o predispecție specială pentru cei umili și marginali.
"Ca să-l așeze cu cei mari" - scopul ridicării nu este doar ameliorarea condiției, ci promovarea la poziții de onoare și influență. Dumnezeu nu se mulțumește să aducă pe cei săraci la mediocrite, ci îi ridică la măreție.
"Cu cei mari ai poporului Său" - integrarea în elite nu prin naștere sau merite personale, ci prin harul și alegerea divină. Aceasta prefigurează principiul creștin că "ultimii vor fi cei dintâi".
"Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă" - abordarea unei alte forme de umilire și neîmplinire: sterilitatea. În cultura antică, o femeie fără copii era considerată blestemătă și social emarginata.
"Ca o mamă ce se bucură de fii" - transformarea completă: de la durerea sterilităţii la bucuria maternității. Această imagine evocă istoriile Sarei, Rahelei, Anei și, în sens spiritual, a Bisericii care naște copii spirituali.
Aceste exemple de transforma ire ilustrează principiul fundamental: Dumnezeu se specialializează în imposibil, ridicând pe cei care sunt considerați fără speranță și oferindu-le nu doar restaurare, ci glorificare.
Învățăminte spirituale pentru viața creștină
1. Lauda ca priori Soare spirituală: Adorația lui Dumnezeu nu trebuie amânată pentru mai târziu, ci trebuie să înceapă din tinerețe cu toată energia și entu ziasmul de care suntem capabili.
2. Dimensiunea universală a laudei: Adorația autentică depășește granițele naționale, etnice și culturale, recognizând că întreaga creație este chemată să îl laude pe Dumnezeu.
3. Transcendența și apropiere divină: Dumnezeu este în același timp infinit de mare (în ceruri) și infinit de aproape (atenția pentru cei smerit), o combinare imposibilă pentru ființele finite.
4. Predilecția divină pentru cei umili: Dumnezeu are o atenție specială pentru cei aflați în poziții dezavantajate, fiind Apărătorul natural al celor slabi și marginali zați.
5. Transformarea radicală: Dumnezeu nu se mulțumește cu ameliorări graduale, ci oper eează schimbări dramatice care duc pe oameni de la mar ginalizare la poziții de onoare.
6. Speranța pentru situațiile "fără ieșire": Nu există situație atât de desperată încât Dumnezeu să nu poată interveni și să o transforme radical.
7. Bucuria ca rezultat al intervenției divine: Acțiunile lui Dumnezeu nu duc doar la rezolvarea problemelor, ci la bucurie profundă și împlinire spirituală.
8. Recunoașterea dignității fiecărei persoane: Faptul că Dumnezeu ridică pe cei umili demonstrează că fiecare persoană, indiferent de situația actuală, are o valoare infinite și potențial nelimitat în planul divin.