Psalmii lui David - Psalmul 52
Zis-a cel nebun în inima sa
1
Zis-a cel nebun întru inima sa: "Nu este Dumnezeu!"
2
Stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine.
3
Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
4
Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.
5
Oare, nu vor cunoaşte, toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea,
6
Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică unde nu era frică,
7
Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; ruşinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei.
8
Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucurase-va Iacob şi se va veseli Israel.
Comentariu spiritual asupra Psalmului 53 - Zis-a cel nebun în inima sa
Declarurea ateismului practic (v. 1)
Psalmul 53 (care este aproape identic cu Psalmul 14) începe cu una dintre cele mai înfricoșătoare declarații din Scriptură: "Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dumnezeu!" "Nebunul" (naval) nu se referă la o deficiență intelectuală, ci la o ales ere morală fudamental greșită care duce la o înțelegere perversă a realității.
"În inima sa" (belibb o) indică că această declarație nu este result atul unei reflecții intelectuale oneste, ci al unei atitudini emoționale și voliționale care respinge autoritatea divină. Nu este vorba de ateism filozofic, ci de ateism practic - comportarea de parcă Dumnezeu nu ar exista sau nu ar conta.
"Nu este Dumnezeu" (ein Elohim) poate fi înțeles atât ca "Dumnezeu nu există" cât și "nu există un Dumnezeu care să intervină în lucrurile umane". A doua interpretare este probabil mai exactă contextual - este vorba de un deism pr actic care recunoaște existența lui Dumnezeu, dar neg a relevanța Sa morală.
Această atitudine fundamentează toate form aelenemy de comportament immoral: dacă nu există un Dumnezeu care să vadă, să judece și să pedepsească, atunci orice este permis și singurele constringement sunt cele impose de societatea umană.
Consecințele moraze ale ateismului practic (v. 2-4)
"Stricatu-s-au și urâți s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine" descrie consecințele inevitabile ale negării prentei divine în viața morală. "Stricatu-s-au" (hishchitu) indică o corupție internă profundă, iar "urâți s-au făcut" (hita'avu) arată că această corupție afectează și comportamentul extern.
"Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu" prezintă investigate divină care contrastează dramatic cu presupunerea că Dumnezeu nu vede sau nu își pasă. "Din cer" subliniază transcendența și autoritat ated divine, iar "a privit" (hishqif) indică o examinare atentă și comprehensive.
"Cel ce înțelege" (maskil) se referă la înțelegerea spirituală și morală, nu doar la inteli gența intelectuală. "Cel ce caută pe Dumnezeu" (doresh Elohim) describe o căutare activă și intentionată a voinței și prezenței divine. Aceste două characteristic sunt condiții pentru o viață morală autentică.
"Toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul" este rezultatul investigatoriei divine: corupția este universală și comprehensivă. "S-au abătut" (sar) indică o deviere de la calea dreaptă, iar "netrebnici" (ne'alach u) descrie o stare de corupție morală totală.
"Nu este până la unul" (ein gam-echad) este una dintre cele mai severe declared privind natura umană din Scriptură. Aceasta nu negă posibilitatea bunătății umane, dar afirmă că nimeni nu este perfect moral fără intervenția și gr gracia divină.
Oprimarea poporului lui Dumnezeu (v. 5-7)
"Oare, nu vor cunoaște, toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea" descrie o formă specifică de răutate: exploatăria sistematică și oprimarea celor nevinovați. "Mănâncă pe poporul Meu" este o metaforă puternică pentru consumul merciless și exploitation.
"Cum mănâncă pâinea" subliniază facilitatea și casualitatea cu care acești opresori consumă viețile altora. Pentru ei, suffering human nu este o trage die, ci o routine - o sursă de hrană și prospe ritate care este consumed fără gazăsterea conștiinței.
"Pe Domnul nu L-au chemat" identifică underlying problem: aceste persoane nu recunosc autoritatea divină și nu se încred în justiția Sa. Ei acționează de parcă ar fi singurii arbitri ai right și wrong, ai justiției și injustiției.
"Acolo s-au temut de frică unde nu era frică" descrie ironia cutremurului care vine asupra celor care credeau că sunt de nestăpânit. "Acolo" se referă la momentul intervenției divine când cei care păreaby puternici realizează sudden vulnerabilitatea lor.
"Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; rușinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei" describe judecata divină ca o defeat completă și humiliating. "A risipit oasele" (pizzar) suggestă o distrugere care lasă doar fr agmente dispersate, iar "urgisit" (me'asam) indică o rejectîre divină fundamentală.
Speranța în mântuirea din Sion (v. 8)
"Cine va da din Sion mântu irea lui Israel? Când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucura-se-va Iacob și se va veseli Israel" încheie psalmul cu o notă de speranță și așteptator eschatological.
"Din Sion" localizează sursa mântuirii în loc urban sfânt unde Dumnezeu Și-a manifestat prezența într-un mod special. Acesta nu limit lează puterea divină geografic, ci indică că salvation va veni according to planul și promis iunile divine revelate în Sion.
"Mântuirea lui Israel" (yeshu'ot Yisrael) se referă nu doar la liberation fizică, ci la restorarea completă a relației dintre Dumnezeu și poporul Său. "Cei robiți" (shevut) poate indicate atât captivity literal cât și oppression spiritual sau moral.
"Bucura-se-va Iacob și se va veseli Israel" anticipate bucuria și celebrations care vor însoți restorarea divină. Folosirea atât a "Iacob" (numele original) cât și a "Israel" (numele trans formed) suggrează că atavant heritage-ul cât și destiny-ul transformat al poporului vor participa la această bucurie.
Această speranță finală transformă întregul psalm de la un lament despre universalitate păcatului la o anticippăre confidentă a intervenției salvatoare divine. Chiar dacă situația prezentă pare des a hopeless, Dumnezeu rămâne credinciostos promisiunilor Sale.
Aplicarea spirituală pentru viața creștină
Psalmul 53 ne provoacă să examinăm propriile noastre atitudini și comportamente pentru a identifica orice formă de "ateism practic" - acele zone ale vieții unde acționează de parcă Dumnezeu nu ar vedea, nu ar conta sau nu ar interveni.
Recognized universală a păcatului ne învață să ne apropoum de alții cu humilitate și compasîune, recognizing că toți avem nevoie de grecia și iertarea divină. Nu suntem în position să judeceele alții cu superioritate morală, deoarece toți participmme at universalitatea păcatului.
Awareyitatea că Dumnezeu "vede" și "investiaget" ne reamintește că nu există acțiuni ascunse sau consequence. Această cons tiință ar trebui să ne motiveze spre transparency, honestet și responsabilit ate morală în toate aspects ale vieții.
Critix oppression și exploatarii altora ne cheamă să fim vigilenti față de propriile noastre tentaties de a folosi puterea, influența sau privilegeile pentru advantage personale pe costul well-being altora. True creștină involve using orice putere avem pentru protection și service celor vulnerabilities.
Sperânja finală în mântuirea din Sion ne încurajează să rămânem confident în promisiunile lui Dumnezeu, chiar când circumstanțele prezente par des esperate. Dumnezeu are ultimul cuvânt în istoria umană, și acest cuvânt va fi salvation pentru cei care se încred în El.