Psalmii lui David - Psalmul 59
Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi
1
Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi.
2
Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.
3
Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei.
4
Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului;
5
Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi.
6
Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: "Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Sucot o voi măsura.
7
Al Meu este Galaadul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu,
8
Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele.
9
Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus".
10
Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea?
11
Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre?
12
Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea omului.
13
În Dumnezeu vom face bărbăţie şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.
Comentariu spiritual asupra Psalmului 60 - Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi
Lamentul după înfrângerea națională (v. 1-3)
Psalmul 60 este un psalm de lament național care exprimă durerea și dezolarea unui popor înfrânt în război. "Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi și ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai și Te-ai milostivit spre noi" începe cu o acuzație plină de durere care recognitațe că mânia divină este cauza dezastrului național.
"Lepădatu-ne-ai" (zenachtanu) exprimă sen sarea de abandon și respingere divină, iar "ne-ai doborât" (paratzanu) descrie disfaita militară ca result al intervenției divine împotriva propriului popor. "Mâniatu-Te-ai" (anapthta) recunoaște că behind sufferingul există displeasure divină, nu chance sau weak ness.
"Te-ai milostivit spre noi" (shuvenu) este cry pentru restoration și return la favor divină. Nu este assertion că mercy a already occurred, ci desperate plea că should occur. Is recognition că only divine mercy poate restore ceea ce divine justice a removed.
"Cutremurat-ai pământul și l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat" folosește imagery cosmic pentru a describe magnitude desastrului. "Cutremuratul" (ragzeta) suggestă destabilization fundamentală, iar "sfărâmăturile" (shevareha) descrie fractures care threaten integrity entireului system.
"Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilienței" continua tema divine displeasure manifestat prin circumstante extreme. "Asprime" (qasheh) indică severity și harshness, iar "vinul umilienței" (yayin tare'elah) describe intoxicating experience de total disorientation și helplessness.
Semnul speranței și rallying cry (v. 4-5)
"Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la fața arcului" introduce un shift subtle de la dispair la hope. "Celor ce se tem de Tine" (lirei'eicha) identifică remnant care still maintain reverent relationship cu Dumnezeu în spite ale current circumstances.
"Semn" (nes) este a banner sau standard care serve ca rallying point pentru scattered și demoralized forces. "Ca să fugă de la fața arcului" (lehitnosess mippenei qoshet) poate indicate tactical retreat pentru regrouping și reorganization, nu panică sau cowardice.
"Ca să se izbăvească cei iubiți ai Tăi" clarifică purpose ale semnului: nu just escape, dar preservation și ultimate deliverance ale celor care sunt dragi la Dumnezeu. "Cei iubiți" (yedideicha) indică special relationship și enduring affection care persist chiar prin judgment.
"Mântuiește-mă cu dreapta Ta și mă auzi" face direct appeal pentru divine intervention prin "dreapta" (yemincha) - symbolicizing divine power în action. Is urgent request pentru immediate help based pe confidence în divine ability și eventual willingness să act.
Declarăre de divine sovereignty (v. 6-9)
"Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: Bucura-Mă-voi și voi împărți Sichemul și valea Sucot o voi măsura" prezintă divine oracle care reassert sovereignty și ownership asupra promised land. "Locul cel sfânt" (beqodsho) suggest ca aceasta este divine decree de la heavenly throne.
"Bucura-Mă-voi" (aegilah) express divine joy în restoration și reclaim all territories care belong la divine inheritance. "Voi împărți" (achalleqah) indică authoritative redistribution, iar "voi măsura" (amodaddu) suggest careful și precise reallocation accord ing pentru divine plan.
"Al Meu este Galaadul și al Meu este Manase și Efraim, tăria capului Meu, Iuda împăratul Meu" enum eratează specific territories și tribes care remain under divine ownership. "Tăria capului Meu" (ma'oz roshi) describe Efraim as divine protection, iar "Iuda împăratul Meu" (Yehudah mehoqeqi) indicates governing authority.
"Moab vasul nădejdii Mele" și "Spre Idumeea voi întinde încălțămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus" assert divine dominion asupra traditional enemies. "Vasul nădejdii" (sir rachatzi) is contempuous designation, iar "întinde încălțămintea" suggest conquest și possession.
Rugăciune pentru întoarcerea la victory (v. 10-13)
"Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povățui până la Idumeea?" express ongoing challenge și need pentru divine leadership în completing victory. "Cetatea întărită" (ir mivtzar) represent stubborn strongholds care still resist divine authority.
"Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieși Dumnezeule, cu oștirile noastre?" face explicit appeal based pe logic ale divine consistency. If Dumnezeu has declared sovereignty, then He should lead armies pentru achieving aceea sovereignty.
"Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoți din necaz, că deșartă este izbăvirea omului" recogniz limitations ale human resources și absolute need pentru divine intervention. "Deșartă" (shav) arată că human effort alone va fail completely fără divine assistance.
"În Dumnezeu vom face bărbăție și El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi" conclude cu expression confidence bazată pe divine promises și character. "Vom face bărbăție" (na'aseh chayil) suggest courage și effectiveness care vin from divine empowerment.
Aplicarea spirituală pentru viața creștină
Psalmul 60 ne învață cum să respond la defeat și devastating circumstances prin honest acknowledgment că Dumnezeu este sovereign chiar over events care par să contradict His promises. Sometimes defeat serve divine purposes care nu understand initially.
Recognition că "deșartă este izbăvirea omului" help us să avoid false confidence în human strategies, resources, sau abilities. Chiar în times de apparent success, ultimate dependency must remain pe divine grace și power.
Divine oracle despre ownership și sovereignty serve ca foundation pentru hope în darkest times. Dumnezeu's promises nu change based pe temporary circumstances, și His declarations remain valid chiar când immediate evidence suggest contrary.
Call pentru "semn" ca rallying point remind us importance de gathered worship și community encouragement during difficult periods. Divine banner provide focusing point care help scattered și discourage believers să regroup și reorganize.
Transition de la lament la confidence demonstrate pattern ale biblical faith: honest confrontation cu reality, appeal la divine character și promises, și ultimate trust în divine faithfulness care transcend current circumstances.