Psalmii lui David - Psalmul 85
Rugăciune în necaz
1
Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu.
2
Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine.
3
Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.
4
Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.
5
Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele.
6
În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit.
7
Nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale.
8
Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne şi vor slăvi numele Tău.
9
Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu.
10
Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău.
11
Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac.
12
Că mare este mila Ta asupra mea şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos.
13
Dumnezeule, făradelegii s-au ridicat asupra mea şi adunarea celor puternici a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus înaintea lor.
14
Iar Tu, Doamne, Dumnezeule milostiv şi îndurător, îndelung-răbdător şi de multă milă şi adevărat,
15
Caută spre mine şi mă miluieşte pe mine; dă puterea Ta robului Tău şi mântuieşte pe fiul roabei Tale.
16
Fă cu mine un semn pentru bine, să se ruşineze cei ce mă urăsc pe mine şi să vadă că Tu, Doamne, m-ai ajutat pe mine şi m-ai mângâiat pe mine.
Comentariul spiritual al Psalmului 85
Rugăciunea în necaz și încrederea în mila divină
Psalmul 85 este o rugăciune profundă a unui suflet în necaz, atribuită lui David, care se întoarce cu încredere deplină către Dumnezeu în momentele de încercare. Structura psalmului revelează o progresie spirituală: de la recunoașterea stării de nevoie, prin invocarea caracterului divin, la expresia adorației și încrederii finale.
Cuvintele de deschidere - "Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi" - nu sunt o simplă cerere de atenție, ci o expresie a relației intime dintre sufletul omenesc și Dumnezeu. Psalmistul se identifică ca "sărac şi necăjit", nu neapărat în sens material, ci în sensul sărăciei spirituale care recunoaște dependența totală de harul divin.
Atributele divine și încrederea fiducială
Centrul psalmului (versetele 4-10) constituie o meditație asupra caracterului lui Dumnezeu. "Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv" - această trinitate de atribute (bunătate, blândețe, multă milă) formează fundamentul încrederii psalmistului. Bunătatea (tob) indică natura intrinsec pozitivă a lui Dumnezeu, blândețea (selihah) Se referă la capacitatea de iertare, iar mult-milostivul (rab-hesed) expresă abundența milei divine.
Universalitatea adorației divine este profetizată în versetul 8: "Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta". Aceasta este o viziune mesianică care anticipează recunoașterea universală a domniei lui Dumnezeu, împlinită în mod escatologic prin lucrarea lui Hristos.
Rugăciunea pentru călăuzire și izbăvire
Cererea "Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău" (versetul 10) exprimă dorința de conformare la voia divină. "Calea Ta" nu se referă doar la direcțiile practice ale vieții, ci la întregul mod de existență care reflectă caracterul lui Dumnezeu. "Adevărul Tău" (emeth) implică credincioșia și constanța divină ca fundament al vieții spirituale.
Expresia "veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău" pare paradoxală, dar revelează echilibrul perfect dintre bucuria comuniunii divine și reverentă respectuoasă față de sfințenia lui Dumnezeu. Frica de Domnul nu este teroare, ci recunoașterea măreției divine care produce adorație autentică.
Lăudarea și recunoștința
Psalmul culminează cu o declarație de adorație: "Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac" (versetul 11). Această laudă nu este condiționată de circumstanțe, ci izvorăște din recunoașterea naturii divine și a actelor Sale de izbăvire.
Referința la "iadul cel mai de jos" (sheol tachtiyyah) din versetul 12 exprimă recunoștința pentru izbăvirea de la moarte spirituală și fizică. În interpretarea creștină, aceasta prefigurează izbăvirea ultimă prin moartea și învierea lui Hristos.
Aplicații pentru viața spirituală creștină
1. Rugăciunea în necaz: Psalmul ne învață că necazurile nu sunt bariere în calea rugăciunii, ci provocări care ne aduc mai aproape de Dumnezeu. Starea de "sărac şi necăjit" poate fi o binecuvântare spirituală dacă ne conduce la o dependență mai profundă de harul divin.
2. Meditația asupra caracterului divin: Contemplarea atributelor lui Dumnezeu - bunătatea, blândețea, mila - hrănește credința și oferă liniște sufletului în timpul furtunilor vieții. Aceasta este teologia practică în acțiune.
3. Cererea pentru călăuzire: Rugăciunea pentru "calea Ta" și "adevărul Tău" ne învață să căutăm nu doar soluții la problemele imediate, ci conformarea la voia lui Dumnezeu ca scop ultim al vieții creștine.
4. Adorația ca răspuns: Psalmul ne arată că adevărata rugăciune se încheie întotdeauna cu adorația. Chiar și în mijlocul necazurilor, sufletul care L-a cunoscut pe Dumnezeu nu poate să nu Îl laude.
Rugăciune de meditație
Doamne, în momentele când ne simțim "săraci şi necăjiți", ajută-ne să ne întoarcem către Tine cu încrederea deplină a psalmistului. Revelează-ne bunătatea, blândețea și mila Ta în mijlocul încercărilor noastre. Călăuzește-ne pe calea Ta cea dreaptă și umple inimile noastre cu bucuria care izvorăște din frica Ta cea sfântă. Primește lauda noastră nu doar pentru ceea ce faci, ci pentru Cine ești Tu - Dumnezeul nostru plin de milă în veac. Amin.