Psalmii lui David - Psalmul 87

Rugăciune în mare întristare

1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta.
2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne,
3 Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat.
4 Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morii slobod.
5 Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mina Ta.
6 Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii.
7 Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus spre mine.
8 Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.
9 Închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă.
10 Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele.
11 Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morii se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine?
12 Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării?
13 Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat?
14 Iar eu către Tine am strigat, Doamne şi dis-de-dimineaţă rugăciunea mea Te va întâmpina pe Tine.
15 De ce, Doamne, respingi sufletul meu şi îndepărtezi faţa Ta de la mine?
16 Sărac sunt eu şi în munci, din tinereţe, înălţat şi smerit şi m-am necăjit.
17 Asupra mea au trecut mâniile Tale şi îngrozirile Tale m-au turburat pe mine.
18 M-au înconjurat ca nişte ape toată ziua, m-au cuprins pe mine deodată.
19 Depărtat-ai de la mine pe cel ce mă iubeşte şi pe cunoscuţii mei din cauza necazului.