Psalmii lui David - Psalmul 91
Lauda Domnului
1
Bine este să lăudăm pe Domnul și să cântăm numele Tău, Cel Preaînalt,
2
Să vestim dimineața mila Ta și adevărul Tău în toate nopțile,
3
Cu psaltirea cu zece coarde, cu cântarea și cu cântecul din citeră.
4
Că m-ai veselit, Doamne, cu făptura Ta și de lucrurile mâinilor Tale mă voi bucura.
5
Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne! Foarte adânci sunt gândurile Tale.
6
Omul cel fără minte nu va cunoaște și nebunul nu va înțelege aceasta.
7
Când păcătoșii răsar ca iarba și se arată toți cei ce lucrează nelegiuirea, aceasta este ca să piară în veacul veacului.
8
Iar Tu, Doamne, Cel Preaînalt ești în veac.
9
Că iată vrăjmașii Tăi, Doamne, că iată vrăjmașii Tăi vor pieri; se vor risipi toți cei ce lucrează nelegiuirea.
10
Și se va înălța ca al unicornului cornul meu, și bătrânețile mele cu untdelemn bogat.
11
Și a privit ochiul meu spre cei ce mă pândeau, și în cei ce se scoală asupra mea făcând rău va auzi urechea mea.
12
Cel drept ca finicul va înflori, ca cedrul din Liban se va înmulți.
13
Cei sădiți în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru vor înflori.
14
Încă în bătrânețe se vor înmulți, și îmbelșugați și înverzind vor fi,
15
Ca să vestească că drept este Domnul, Dumnezeul meu, și nu este nelegiuire în El.
Comentariul spiritual al Psalmului 91
Bucuria laudei divine și instrumentele de închinare (versetele 1-4)
Psalmul 91 (în numerotarea ebraică este Psalmul 92) este un psalm sabatic, dedicat în mod special zilei de odihnă și laudei divine. Deschiderea "Bine este să lăudăm pe Domnul" nu este doar o sugestie, ci o declarație despre natura fundamentală a ființei umane: suntem creați pentru laudă și adorație.
"Să cântăm numele Tău, Cel Preaînalt" - numele lui Dumnezeu în cultura ebraică nu este doar o etichetă, ci reprezintă însăși esența și caracterul divin. A cânta numele înseamnă a celebra totul ceea ce este Dumnezeu în relația Sa cu creația.
"Să vestim dimineața mila Ta și adevărul Tău în toate nopțile" - aceasta stabilește un ritm spiritual de laudă continuă. Dimineața, când speranța renaște, vestim mila (hesed) - dragostea necondiționată a lui Dumnezeu. Noaptea, în momentele de încercare, proclamăm adevărul (emeth) - fidelitatea Sa nestrămutată.
Instrumentele muzicale menționate - psaltirea, cântarea, citera - ne arată că întreaga noastră ființă, inclusiv talentele și abilitățile artistice, trebuie să fie consacrate laudei divine. Muzica nu este doar divertisment, ci mijloc de comuniune cu Dumnezeu.
Măreția lucrărilor divine și cecitatea spirituală (versetele 5-8)
"Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne!" - această exclamație exprimă uimirea credinciosului în fața magnificenței creației și a planului divin de mântuire. Lucrările lui Dumnezeu nu se referă doar la natura, ci și la intervenția Sa în istorie și în viețile individuale.
"Foarte adânci sunt gândurile Tale" - profunzimea înțelepciunii divine depășește capacitatea mentală umană. Ceea ce ni se pare inexplicabil sau chiar nedreaptă în planul divin are un înțeles profund pe care îl vom înțelege în eternitate.
Contrastul dintre "omul cel fără minte" și "nebunul" de o parte, și credinciosul de cealaltă parte, subliniază că înțelegerea spirituală nu depinde de inteligența naturală, ci de deschiderea inimii către Dumnezeu. Cecitatea spirituală împiedică recunoașterea măreției divine chiar și în fața evidențelor.
Observația despre păcătoșii care "răsar ca iarba" arată caracterul temporar al succesului răului. Ca iarba care crește repede dar se usucă la fel de repede, prosperitatea celor necredincioși este efemeră, în timp ce Dumnezeu "Cel Preaînalt ești în veac".
Triumful dreptății și imaginea copacilor măreți (versetele 9-15)
"Vrăjmașii Tăi, Doamne... vor pieri" - aceasta nu este o dorință de răzbunare, ci o viziune profetică despre triumful final al binelui asupra răului. În planul divin, răul nu poate persista pentru totdeauna; el poartă în sine germenele propriei distrugeri.
"Se va înălța ca al unicornului cornul meu" - unicornul (re'em în ebraică) era un animal puternic, probabil un bour sălbatic, simbol al forței și demnității. Credinciosul primește de la Dumnezeu putere și înălțare, nu prin forțele proprii, ci prin binecuvântarea divină.
"Bătrânețile mele cu untdelemn bogat" - untdelemnul în Scripturi simbolizează bucuria, sănătatea și consacrarea. Chiar și în vârstă, cel drept se bucură de prospețimea spirituală și de binecuvântarea continuă a lui Dumnezeu.
Imaginea celor drepți ca "finicul" și "cedrul din Liban" este una dintre cele mai frumoase metafore ale prosperității spirituale. Finicul este cunoscut pentru longevitatea și fructificarea sa, chiar și în vârstă. Cedrul din Liban simbolizează măreția, puterea și durabilitatea.
"Cei sădiți în casa Domnului" - aceasta subliniază că prosperitatea spirituală nu vine prin întâmplare, ci prin decizia deliberată de a trăi în prezența lui Dumnezeu, de a face din templul (spiritual) locuința noastră permanentă.
Învățăminte spirituale pentru viața creștină
1. Ritmul spiritual al zilei: Începem ziua cu recunoștința pentru mila lui Dumnezeu și o încheiem cu încrederea în fidelitatea Sa, creând un ritm spiritual sănătos.
2. Lauda ca vocație fundamentală: Nu lăudăm pe Dumnezeu doar când ne simțim bine, ci recunoaștem că lauda este natura noastră fundamentală, scopul pentru care am fost creați.
3. Folosirea talentelor pentru Dumnezeu: Toate abilitățile noastre - artistice, intelectuale, tehnice - trebuie să devină instrumente de laudă și servire a lui Dumnezeu.
4. Perspectiva eternității asupra succesului temporar: Succesul rapid al răului nu trebuie să ne descurajeze; în planul divin, dreptatea va triumfa în cele din urmă.
5. Fructificarea spirituală în toate vârstele: Relația cu Dumnezeu nu se diminuează cu vârsta; dimpotrivă, maturitatea spirituală aduce roade și mai bogate.
6. Importanța comunității de credință: A fi "sădit în casa Domnului" înseamnă să facem parte activă din comunitatea credincioșilor, nu să trăim izolat spiritual.
7. Mărturisirea publică a caracterului divin: Viața noastră trebuie să fie o mărturie vie că "drept este Domnul... și nu este nelegiuire în El".
8. Încrederea în planul divin: Chiar când nu înțelegem "gândurile" profunde ale lui Dumnezeu, ne încredem că El lucrează totul pentru binele celor ce Îl iubesc.