Evanghelia după Matei - Capitolul 18

Cine Este Cel Mai Mare și Iertarea

1 În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus și I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăția cerurilor?
2 Și chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,
3 Și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor.
4 Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăția cerurilor.
5 Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește.
6 Iar cine va sminti pe unul dintr-aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării.
7 Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
8 Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te smintește, taie-l și aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veșnic.
9 Și dacă ochiul tău te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viață cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.
10 Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri.
11 Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.
12 Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi și una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munți pe cele nouăzeci și nouă și ducându-se va căuta pe cea rătăcită?
13 Și dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci și nouă, care nu s-au rătăcit.
14 Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceștia mici.
15 De-ți va greși ție fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine și el singur. Și de te va asculta, ai câștigat pe fratele tău.
16 Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
17 Și de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân și vameș.
18 Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer.
19 Iarăși vă spun vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoí pe pământ pentru orice lucru pe care îl vor cere, le va fi dat de la Tatăl Meu, Cel din ceruri.
20 Căci unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.
21 Atunci, apropiindu-se Petru de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greși mie fratele meu și îl voi ierta? Până la șapte ori?
22 Îi zice Iisus: Nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori șapte.
23 De aceea s-a asemănat împărăția cerurilor unui împărat care a voit să facă socotelile cu robii săi.
24 Și când a început să facă socotelile, i s-a adus unul care datora zece mii de talanți.
25 Și, neavând el cu ce să plătească, a poruncit domnul să fie vândut el și nevasta lui și copiii și tot ce avea, și să se plătească.
26 Căzând dar robul, se închina lui, zicând: Doamne, îndură-te asupra mea și toate îți voi plăti.
27 Și miluindu-se domnul robului aceluia, l-a slobozit și datoria i-a ierta.
28 Ieșind însă robul acela, a găsit pe unul dintre tovarășii săi de robie, care-i datora o sută de dinari, și, apucându-l, îl înjughia, zicând: Plătește-mi ce îmi datorezi!
29 Căzând dar la picioarele lui tovarășul său de robie, îl ruga, zicând: Îndură-te asupra mea și îți voi plăti.
30 Dar el nu a voit, ci ducându-se, l-a aruncat în temniță, până ce va plăti datoria.
31 Văzând dar tovarășii lor de robie cele întâmplate, s-au mâhnit foarte și, venind, au spus domnului lor toate cele întâmplate.
32 Atunci, chemându-l la sine domnul lui, i-a zis: Rob viclean, toată datoria aceea ți-am iertat-o, că m-ai rugat;
33 Nu se cuvenea și ție să te milostivești asupra tovarășului tău de robie, precum și eu m-am milostivit asupra ta?
34 Și supărându-se domnul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce va plăti toată datoria.
35 Astfel vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, de nu veți ierta fiecare fratelui său din inimile voastre.